Papa îi îndeamnă pe tineri să îşi construiască vieţile pe Cristos
19.08.2011, Madrid (Catholica) - „Iubite Sfinte Părinte, aceasta este adunarea tinerilor care au auzit chemarea dumneavoastră, şi au venit din întreaga lume… acum suntem aici, noi cei pe care Papa Ioan Paul al II-lea ne-a numit ‘străjeri ai celui de-al treilea mileniu’, pentru a asculta cuvintele dumneavoastră”, a spus o tânără, salutându-l pe Papa Benedict al XVI-lea. Privind asupra la Plaza de Cibeles din Madrid, privind la sutele de mii de tineri, în seara zilei de joi, 18 august 2011, Pontiful şi-a deschis braţele şi le-a spus: „Cu prezenţa şi participarea voastră la aceste celebrări, numele lui Cristos va răsuna în fiecare colţ al acestui oraş ilustru. Să ne rugăm pentru ca mesajul Său de speranţă şi iubire să aibă ecou şi în inimile celor care nu cred ori s-au îndepărtat de Biserică”. Tinerii au aşteptat cu răbdare, de când avionul papal a aterizat pe Aeroportul Internaţional Barajas, momentul în care Papa Benedict al XVI-lea a fost în sfârşit primit în capitala spaniolă de adevăraţii protagonişti ai celei de-a 20-a dintre călătoriile sale apostolice, pelerinii ZMT.
Pontiful le-a adresat saluturi speciale în multe dintre diferitele lor limbi. În limba engleză, de exemplu, a spus: „Fie ca aceste zile de rugăciune, prietenie şi celebrare să ne facă să ne apropiem unii de alţii şi de Domnul Isus. Faceţi din încrederea în cuvântul lui Cristos fundamentul vieţilor voastre! Înrădăcinaţi şi zidiţi în El, tari în credinţă şi deschişi faţă de puterea Duhului, veţi găsi locul vostru în planul lui Dumnezeu şi veţi îmbogăţi Biserica prin darurile voastre. Să ne rugăm unii pentru alţii pentru ca să putem fi martori bucuroşi ai lui Cristos, astăzi şi întotdeauna. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!” Tinerii s-au aliniat pe ruta de la Nunţiatură la Piaţa Independenţei, transformând barierele de securitate într-un imens steag multinaţional, iar strigătele lor au fost asurzitoare. Sub arcul de triumf, Papa a fost întâmpinat oficial în Madrid de primar, care i-a înmânat cheile de aur ale oraşului. Apoi, împreună cu 50 de tineri îmbrăcaţi tradiţional, câte 10 de pe fiecare continent, Pontiful a trecut prin arcul central al istoricei Puerta de Acala, intrând astfel oficial în capitala spaniolă.
A fost apoi invitat să planteze un măslin, ca o amintire a vizitei sale, şi un simbol al temei acesteia: „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Isus Cristos, tari în credinţă”. O paradă a maiestuoşilor călăreţi andaluzieni, înălţarea de baloane albe, un zbor al escadrilei aviatice spaniole Aguila – toate acestea au pălit în comparaţie cu ceea ce l-a aşteptat pe Papa când a păşit în Plaza de Cibeles. Piaţa a erupt literalmente, acoperind puternicul cor de 200 de voci. „Vizita dumneavoastră are o valoare extraordinară”, i-a spus Papei Cardinalul Ruoco Varela, Arhiepiscop de Madrid, „împreună cu dumneavoastră vine ‘Biserica tânără’, însoţită de Episcopii şi preoţii ei diecezani, şi de persoanele consacrate într-un număr reprezentativ pentru o Biserică cu adevărat ‘catolică’, universală! Cristos Înviat trece pe aici!” După o celebrare a Cuvântului, Papa Benedict al XVI-lea a spus: „în faţa slăbiciunilor noastre, care uneori ne copleşesc, ne putem baza pe milostivirea Domnului care este întotdeauna gata să ne ajute din nou şi care ne oferă iertarea în Sacramentul Pocăinţei”.
Sfântul Părinte i-a provocat apoi pe tineri să prezinte o „alternativă valabilă pentru mulţi care au dat greş”, „care se mulţumesc să urmeze curentele la modă”, „care, crezându-se nişte dumnezei, consideră că nu au nevoie de rădăcini, nici de temelii altele decât ei înşişi”, care „ar dori să decidă numai de la sine ceea ce este adevăr sau nu, ceea ce este bine sau rău, drept şi nedrept”. Este important să nu cedăm în faţa lor, „pentru că, în realitate, conduc la ceva evanescent, cum ar fi o existenţă fără orizonturi, o libertate fără Dumnezeu”. În schimb, a spus Pontiful, „Dumnezeu doreşte un interlocutor responsabil, cineva care să poată dialoga cu El şi să îl iubească. Prin intermediul lui Cristos putem realiza aceasta cu adevărat şi, înrădăcinaţi în El, dăm aripi libertăţii noastre. Oare nu acesta este marele motiv al bucuriei noastre? Oare nu este acesta un teren solid pentru a construi civilizaţia iubirii şi a vieţii, capabilă să umanizeze orice om?”
