Iubirea, cheie în slujirea aproapelui

25.09.2011, Freiburg (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a încurajat Biserica din Germania să continue să îi slujească pe Dumnezeu şi pe semeni prin organizaţiile de voluntariat, dar fără să uite că cel mai important aspect al activităţii caritabile este iubirea. În predica ţinută astăzi pe aeroportul din Freiburg, Pontiful şi-a exprimat „recunoştinţa şi aprecierea faţă de toţi cei care lucrează la Caritas Germania şi în alte organizaţii bisericeşti, care îşi pun cu generozitate la dispoziţie timpul lor şi forţele lor pentru sarcini de voluntariat în Biserică”.

A afirmat apoi că slujirea semenilor „cere înainte de toate o competenţă obiectivă şi profesională”, adăugând că mai este nevoie de ceva: ” inima deschisă, care se lasă atinsă de iubirea lui Cristos şi astfel dă aproapelui, care are nevoie de noi, mai mult decât o slujire tehnică”. Acest ceva în plus este „iubirea în care celălalt poate să îl vadă pe Cristos, Dumnezeu iubitor”. În acest scop, Sfântul Părinte a cerut celor prezenţi să reflecteze personal: „Cum este raportul meu personal cu Dumnezeu, în rugăciune, în participarea la Liturghia duminicală, în aprofundarea credinţei prin meditarea Sfintei Scripturi şi prin studierea Catehismului Bisericii Catolice?” Şi a adăugat: „Dragi prieteni, reînnoirea Bisericii, în ultimă analiză, poate să se realizeze numai prin disponibilitatea la convertire şi printr-o credinţă reînnoită.”

„Viaţa creştină trebuie să se măsoare încontinuu după Cristos”, a mai spus Papa. „Aşa cum Cristos era unit totalmente cu Tatăl şi ascultător faţă de El, tot aşa discipolii săi trebuie să asculte de Dumnezeu şi să aibă una şi aceeaşi simţire între ei. Dragi prieteni, cu Paul îndrăznesc să vă îndemn: faceţi-mi bucuria deplină fiind uniţi trainic în Cristos! Biserica din Germania va depăşi marile provocări din prezent şi din viitor şi va rămâne plămadă în societate dacă preoţii, persoanele consacrate şi laicii care cred în Cristos, în fidelitate faţă de propria vocaţie specifică, colaborează în unitate, dacă parohiile, comunităţile şi mişcările se susţin şi se îmbogăţesc reciproc; dacă cei botezaţi şi miruiţi, în unire cu Episcopul, ţin sus flacăra unei credinţe nealterate şi lasă să lumineze din ea bogatele lor cunoştinţe şi capacităţi. Biserica din Germania va continua să fie o binecuvântare pentru comunitatea catolică mondială dacă rămâne unită în mod fidel unită cu succesorii sfântului Petru şi ai apostolilor, dacă se îngrijeşte în multiple moduri de colaborarea cu ţările de misiune şi se lasă şi ‘contagiată’ în aceasta de bucuria în credinţă a Bisericilor tinere.”

Pe lângă unitate, a afirmat Sfântul Părinte, este nevoie şi de umilinţă: „Viaţa creştină este o viaţă pentru ceilalţi: un a fi pentru celălalt, o angajare umilă pentru aproapele şi pentru binele comun.” Papa a deplâns faptul că „umilinţa este o virtute care în lumea de astăzi şi, în general, din toate timpurile nu se bucură de mare stimă. Însă discipolii Domnului ştiu că această virtute este, ca să spunem aşa, uleiul care face rodnice procesele de dialog, posibilă colaborarea şi cordială unitatea. Humilitas, cuvântul latinesc pentru ‘umilinţă’, are de-a face cu humus, adică aderenţa la pământ, la realitate. Persoanele umile stau cu ambele picioare pe pământ. Însă mai ales îl ascultă pe Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care reînnoieşte fără încetare Biserică şi pe fiecare membru al ei. Să îi cerem lui Dumnezeu curajul şi umilinţa de a merge pe calea credinţei, de a lua din bogăţia milostivirii sale şi de a avea privirea îndreptată spre Cristos, Cuvântul care face noi toate lucrurile, care pentru noi este Calea, Adevărul şi Viaţa, care este viitorul nostru. Amin.”