Credinţa în Înviere – lumina vieţii şi a misiunii Bisericii
19.01.2012, Bucureşti (Catholica) - „Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate corintenilor: ‘Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba’, care constituie tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din anul 2012, au o profundă semnificaţie teologică, din perspectiva eshatologiei creştine”, arată Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Mesajul său cu ocazia SRUC, 18-25 ianuarie 2012, publicat pe Bazilica.ro. „La cea de a Doua Venire a Mântuitorului, cei care vor fi rămas în viaţă se vor schimba deodată, astfel încât trupurile lor vor fi nestricăcioase, precum era Trupul Domnului nostru Isus Cristos, după Învierea Sa din morţi. Oamenii vor lepăda atunci ‘hainele de piele’ pe care le-au îmbrăcat Adam şi Eva prin căderea în păcatul neascultării şi al lăcomiei, adică se vor elibera de opacitatea naturii coruptibile şi vor avea trupuri spiritualizate. Atunci, în om, duhul va fi mai ‘vizibil’ decât trupul”.
„Astăzi mulţi oameni se poartă ca şi cum nu va fi o înviere a morţilor, ca şi cum această viaţă terestră ar fi singura posibilă şi odată cu ea s-ar sfârşi totul. Tentaţia de a acumula cât mai multe averi pământeşti, limitate şi trecătoare, în detrimentul preocupării pentru îmbogăţirea spirituală a sufletului în iubire şi bunătate, a generat criza spirituală şi economică a societăţii contemporane. Nu putem să nu observăm că transformarea bogăţiei în idol sau a economicului în unic criteriu de valoare este rezultatul slăbirii credinţei oamenilor în înviere, în dreptatea divină şi în viaţa veşnică… Îndemnul Mântuitorului Isus Cristos este de a transforma, prin milostenie sau ajutorare a săracilor, comorile materiale pământeşti în comori spirituale cereşti, pentru a dobândi astfel asemănarea cu Dumnezeu Cel milostiv şi mântuirea sufletului sau fericirea vieţii veşnice”.
„Trebuie să ne purtăm ca oameni conştienţi că timpul vieţii pământeşti ne este dăruit spre a ne pregăti pentru viaţa de dincolo de moartea fizică”, îndeamnă PF Daniel. „Învierea sufletului din păcat şi bucuria spirituală cerească încep din viaţa terestră şi se manifestă prin fidelitatea omului faţă de Dumnezeu – Izvorul vieţii veşnice şi prin iubirea faţă de aproapele. Lucrând pentru mântuire, Biserica lucrează şi în folosul lumii întregi, într-o perspectivă sfinţitoare ce vesteşte tuturor oamenilor şi întregii creaţii darul învierii tuturor oamenilor întru Cristos Domnul şi înnoirea sau transfigurarea lumii. Acesta este adevărul fundamental al lucrării misionare spirituale şi sociale a Bisericii, adică Învierea lui Hristos şi învierea tuturor oamenilor, ca semn al biruinţei definitive asupra păcatului şi asupra morţii, ca finalitate a întregii existenţe”.
