Sf. Ştefan: prin meditarea Scripturii spre înţelegerea prezentului
04.05.2012, Vatican (Catholica) - Rugăciunea Sf. Ştefan, primul martir creştin, a fost tema catehezei generale a Sfântului Părinte de săptămâna aceasta. Adresându-se miercuri celor peste 20.000 de credincioşi din Piaţa San Pietro, Pontiful a explicat că, aşa după cum citim în Faptele Apostolilor, Ştefan a fost luat în faţa sinedriului sub acuza că ar fi declarat că Isus va distruge templul şi va schimba obiceiurile lăsate de Moise. În discursul său în faţa consiliului, Ştefan a explicat că, spunând acestea, Isus s-a referit la propriul Său trup, care era noul templu. În acest fel, Cristos „inaugurează noul cult, şi înlocuieşte jertfele vechi cu oferirea de Sine pe cruce”, a spus Papa.
Ştefan a dorit să arate că acuzaţiile de subminare a legii lui Moise erau nefondate, subliniind în acest sens viziunea sa despre istoria mântuirii, despre legământul dintre Dumnezeu şi om. „El reciteşte astfel toată naraţiunea biblică, itinerar conţinut în Sfânta Scriptură, pentru a arăta că el conduce spre ‘locul’ prezenţei definitive a lui Dumnezeu, care este Isus Cristos, îndeosebi Pătimirea, Moartea şi Învierea Sa. În această perspectivă Ştefan citeşte şi faptul că el este discipol al lui Isus, urmându-l până la martiriu. Meditaţia asupra Sfintei Scripturi îi permite astfel să înţeleagă misiunea sa, viaţa sa, prezentul său. […] În meditaţia sa despre acţiunea lui Dumnezeu în istoria mântuirii, evidenţiind tentaţia perenă de a-l refuza pe Dumnezeu şi acţiunea sa, el afirmă că Isuse este Cel Drept vestit de profeţi; în El, însuşi Dumnezeu s-a făcut prezent în mod unic şi definitiv: Isus este ‘locul’ adevăratului cult.”
Explicaţiile lui Ştefan şi viaţa sa au fost întrerupte de uciderea sa cu pietre, dar „martiriul său a fost împlinirea vieţii sale şi a mesajului său: el a devenit una cu Cristos. Astfel meditaţia sa despre acţiunea lui Dumnezeu în istorie, despre Cuvântul divin care în Isus a avut împlinirea sa deplină, devine o participare la însăşi rugăciunea de pe Cruce.” Momentul martiriului lui Ştefan „manifestă, încă o dată, raportul rodnic dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune”, a explicat Sfântul Părinte. Dar „de unde a luat acest prim martir creştin forţa pentru a-i înfrunta pe persecutorii săi şi a ajunge până la dăruirea de sine însuşi? Răspunsul este simplu: din raportul său cu Dumnezeu, din comuniunea sa cu Cristos, din meditarea asupra istoriei mântuirii, din vederea acţiunii lui Dumnezeu, care în Isus Cristos a ajuns la apogeu. Şi rugăciunea noastră trebuie să fie hrănită de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în comuniunea cu Isus şi Biserica Sa.”
