Dumnezeu ajută respectând libertatea omului
07.05.2012, Vatican (Catholica) - Un creştin nu poate face nimic dacă nu este unit cu Cristos, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea duminică, 6 mai 2012, în alocuţiunea rostită înainte de recitarea antifonului pascal „Bucură-te, Regină a cerului”, împreună cu credincioşii reuniţi în Piaţa San Pietro. Imediat după rugăciune şi binecuvântarea apostolică, Papa a amintit şi salutat organizatorii celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, ce se va desfăşura între 30 mai şi 3 iunie la Milano, anunţând prezenţa sa în acest oraş în zilele de 1-3 iunie. De asemenea, Pontiful a mulţumit asociaţie italiene „Meter” pentru angajarea ei în apărarea copiilor, victime ale violenţelor de orice fel. Vă oferim textul alocuţiunii Sfântului Părinte, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
Evanghelia de astăzi, a cincea Duminică a Paştelui, începe cu imaginea viei. „Isus le-a spus ucenicilor Săi: ‘Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul'” (Ioan 15,1). Deseori, în Biblie, Israelul este comparat cu via roditoare atunci când este credincios lui Dumnezeu; dar, dacă se îndepărtează de El, devine steril, incapabil să producă acel „vin ce veseleşte inima omului”, aşa cum cântă Psalmul 104 (v. 15). Adevărata vie al lui Dumnezeu, viţa adevărată, este Isus, care cu jertfa Lui de iubire ne dă mântuirea, ne deschide calea spre a fi parte din această vie. Şi aşa cum Cristos rămâne în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, la fel ucenicii, curăţiţi cu chibzuinţă de cuvântul Învăţătorului (cf. Ioan 15,2-4), dacă sunt uniţi într-un mod profund cu El, devin mlădiţe roditoare, care produc recoltă abundentă. Sfântul Francisc de Sales scrie: „Ramura unită şi prinsă de trunchi produce rod nu prin capacitatea proprie, ci prin capacitatea tulpinii: noi am fost uniţi prin iubire cu Răscumpărătorul nostru, ca mădularele cu capul; iată de ce… faptele bune, trăgându-şi valoarea de la El, merită viaţa veşnică” (Trattato dell’amore di Dio, XI, 6, Roma 2011, 601).
În ziua Botezului nostru, Biserica ne altoieşte ca mlădiţe în Misterul pascal al lui Isus, în însăşi Persoana Sa. Din această rădăcină primim limfa preţioasă pentru a participa la viaţa divină. Ca ucenici, şi noi, cu ajutorul păstorilor Bisericii, creştem în via Domnului legaţi de dragostea Lui. „Dacă rodul pe care trebuie să îl aducem este iubirea, condiţia lui preliminară este tocmai acest ‘a rămâne’ care în mod profund are de-a face cu acea credinţă care nu îl părăseşte pe Domnul” („Isus din Nazaret”). Este indispensabil să rămânem uniţi cu Isus, să depindem de El, pentru că fără El nu putem face nimic (cf. Ioan 15,5). Într-o scrisoare scrisă lui Ioan Profetul, care a trăit în deşertul din Gaza în secolul al V-lea, un credincios îi punea întrebarea: Cum este posibil a ţine împreună libertatea omului şi a nu putea face nimic fără Dumnezeu?
Monahul îi răspunde: „Dacă omul îşi înclină inima spre bine şi cere ajutorul lui Dumnezeu, primeşte puterea necesară pentru a realiza lucrarea sa. De aceea, libertatea omului şi puterea lui Dumnezeu merg împreună. Acest lucru este posibil pentru că binele vine de la Domnul, dar el se realizează datorită credincioşilor săi (cf. Ep. 763, SC 468, Paris 2002, 206). Adevăratul „a rămâne” în Cristos garantează eficacitatea rugăciunii, cum spune Fericitul cistercian Guerric d’Igny: „O, Doamne Isuse… fără Tine nu putem face nimic. Tu, în fapt, eşti adevăratul grădinar, creator, cultivator şi păzitor al grădinii Tale, pe care o plantezi cu cuvântul Tău, o uzi cu Spiritul Tău, o faci să crească cu puterea Ta” (Sermo ad excitandam devotionem în psalmodia, SC 202, 1973, 522 ).
Iubiţi prieteni, fiecare dintre noi este ca o mlădiţă, care trăieşte numai dacă face să crească în fiecare zi în rugăciune, în participarea la Sacramente, în caritate, unirea sa cu Domnul. Şi cine îl iubeşte pe Isus, adevărata viţă, aduce roade de credinţă pentru o bogată recoltă spirituală. Să ne rugăm Maicii lui Dumnezeu ca să rămânem altoiţi puternic în Isus şi fiecare acţiune a noastră să îşi aibă în El începutul şi în El împlinirea ei.
