PS Florentin: Mergeţi direct la marile valori ale Bisericii
24.08.2012, Iaşi (Catholica) - În cadrul programului de seară, din prima zi a Adunării Generale a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice (AG FIAC), Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a prezentat o reflecţie asupra momentului evanghelic al discipolilor de la Emaus (Lc. 24,13-35), având drept suport vizual o icoană bizantină din Bulgaria. Reflecţia Preasfinţitului s-a structurat în jurul a trei elemente cheie: memorie, identitate şi misiune. Am avut bucuria de a sta de vorbă şi a adresa câteva întrebări Preasfinţiei Sale.
– Preasfinţite, am înţeles că aveţi o preferinţă în a aborda fragmentul evanghelic referitor la drumul ucenicilor spre Emaus. Ce anume vă atrage la acest fragment?
– Consider că acest fragment este de fapt o paradigmă a vieţii noastre, care, după ce parcurgem un drum al credinţei inerent fiecăruia dintre noi după momentul Botezului, cateheza corespunzătoare, Prima Spovadă şi Prima Împărtăşanie, are nevoie de momente de reîntoarcere la izvoare. Drumul credinţei şi al vieţii spirituale nu este, aşa cum s-ar putea presupune, un drum ascendent spre împărăţia cerurilor, spre Ierusalimul ceresc, ci de multe ori suntem puşi în situaţia de a-l redescoperi pe Cristos prezent în viaţa noastră şi a parcurge cele trei momente cheie, pe care ucenicii care întorceau spatele Ierusalimului morţii le parcurg, adică rememorare, identitate şi misiune.
– Memorie, identitate, misiune au fost cuvintele cheie ale relatării sfinţiei voastre. Cum pot fi transpuse aceste cuvinte în viaţa de zi cu zi a creştinului de astăzi? Care ar fi paşii concreţi care trebuie parcurşi pentru a ajunge la trăirea acestor cuvinte?
– Viaţa noastră de creştini este inevitabil legată de dimensiunea timpului. Timpul este şi el un element al creaţiei divine. Ca urmare creştinul are nevoie periodic de această reîntoarcere la izvoare, pentru că timpul este istorie, istoria este dinamică, situaţiile geopolitice şi sociale în care trăim sunt diferite. Putem spune chiar că, de la an la an, viteza cu care au loc anumite schimbări la nivel geopolitic mondial ne obligă şi pe noi să ne adaptăm semnelor timpului, să le cunoaştem şi să ştim cum să putem răspunde mai bine misiunii noastre de creştini în lume. Şi facem aceasta periodic, reîntorcându-ne la elementele esenţiale din credinţa noastră, care nu au voie să fie uitate. Ce înseamnă a fi creştin botezat? Ce înseamnă a fi persoană consacrată? Ce înseamnă a trăi într-o anumită societate a timpului prezent? Şi aceasta pentru a ne defini mai bine identitatea. Dacă ne aducem aminte ceea ce nu avem voie să uitam, vom şti mult mai bine cine suntem. Ştiind cine suntem în societatea în care trăim, ne dăm seama ce avem de făcut, astăzi, aici, în mileniul al III-lea creştin.
– Referitor la tema Adunării Generale a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, cum se reflectă coresponsabilitatea în Eparhia dumneavoastră?
– Ceea ce am încercat în ultimii ani, şi o spun cu bucurie, sub influenţa puternică şi foarte dinamică a asociaţiei ASTRU care face parte din Acţiunea Catolică din România este, la cererea tinerilor, să alcătuim un plan pastoral complex pe durata întregului an calendaristic bisericesc. Mărturisesc că nu a fost uşor, dar am reuşit s-o facem la început cu timiditate şi cu colaborarea tinerilor care ne cereau mereu tema anului pastoral, acţiunile anului pastoral şi acum, după ce am preluat şi am încercat să aplicăm la nivelul Eparhiei noastre temele pastorale sugerate de către Sfântul Părinte, am înfiinţat şi un birou pastoral. În acest birou pastoral, trebuie să ştiţi că sunt incluse mai multe familii, care fac parte din diferitele departamente ale structurii Eparhiei noastre şi, de asemenea, persoane consacrate. De asemenea, sunt incluşi responsabilii laici ale diferitelor sectoare, tocmai pentru că dorim în primul rând să cunoaştem pulsul vieţii laicilor de la dânşii, deci nu din alte surse, şi, în al doilea rând, dorim, prin acţiunile pastorale pe care le organizăm să putem răspunde necesităţilor lor pastorale.
Consider că prin aceasta, ascultând laicii şi propunerile lor în cadrul Anului Familiei, am reuşit să răspundem câtorva dorinţe cum a fost, de exemplu, Întâlnirea Eparhială a Familiilor, la care au participat circa 300 de persoane, ceea ce pentru noi este un lucru îmbucurător şi, de asemenea, momente de întâlnire a responsabililor cu pastoraţia familiilor la nivelul parohiilor. S-a creat o reţea în aşa fel încât familiile care sunt în dificultate, familiile care au probleme la nivelul relaţiei soţ-soţie din diferite motive, să poată fi sprijinite nu numai cu un ajutor pastoral competent, dar chiar de familii cu experienţă în acest domeniu, familii care au, să zicem aşa, o vârstă respectabilă şi venerabilă, şi care au trecut adeseori prin momente dificile. Iată doar câteva acţiuni prin care dorim să cerem laicilor ca, împreună cu noi, cei care suntem rânduiţi din mila Domnului la păstorirea acestei Eparhii, să fie cei care să ne sugereze ideile importante la nivelul pastoraţiei, sigur, preluând în acelaşi timp nu numai dimensiunea colaborării, dar şi a responsabilităţii acestei acţiuni.
– Ne puteţi spune ce aşteptări aveţi de la laici?
– În societatea secularizată şi secularizantă în care trăim, persoanele laice au un rol cu totul deosebit, sigur, mă refer la creştinii practicanţi din Biserica Catolică. Pentru că ei au acces în anumite medii, în anumite, să zicem aşa, cercuri ale societăţii, în care noi nu avem acces sau nu suntem bine priviţi, sau, în clipa în care apărem ca reprezentanţi ai Bisericii, sigur cu însemnele corespunzătoare, se creează oarecum o distanţă. Şi aici laicii creştini pot repara această absenţă a noastră în anumite medii. Avem exemplul, să iertaţi dacă utilizez un cuvânt cam dur, debandadei din politică. Dacă vă amintiţi bine, în momentul vizitei Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea la Bucureşti în mai 1999, Pontiful Roman de atunci a avut o sintagmă foarte frumoasă şi a spus aşa: „Educaţi-vă tinerii în spiritul unor ţeluri îndrăzneţe care se cuvin unor fii de martiri, în aşa fel”, citez din memorie, „încât să nu îşi abandoneze ţara de origine, să facă faţă consumismului şi să se angajeze cu o viziune creştină în politică”. Noi avem nevoie de creştini care să se poată angaja în politică şi să încreştineze această politică de acum a României, care, trebuie să recunoaştem, este o faţadă a României, este un aspect cu care ne prezentăm în faţa Europei şi a lumii. Deci să nu se refuze o implicare politică creştină în această conducere a ţării noastre. Sigur, nu numai la nivelul politicii, dar şi la nivelul culturii: avem nevoie să încreştinăm cultura noastră, să revenim la adevăratele valori. Cel mai mult, o ştim cu toţii, poate influenţa societatea noastră nu discursul, ci exemplul, deci al doilea aspect pe care l-aş cere laicilor de astăzi este comportamentul autentic creştin, nu numai la biserică, dar şi în familie şi în societate, care poate fi un model pentru ceilalţi, aşa cum spuneau strămoşii noştri de gintă „exemplia docet”, adică exemplul personal este cel care poate învăţa cel mai mult pe ceilalţi semeni ai noştri.
– În încheiere vă rog să transmiteţi un mesaj tuturor responsabililor de Acţiune Catolică prezenţi la acest forum internaţional.
– Eu vă invit să luaţi exemplul apostolilor care se întorc la Ierusalim, adică, lăsaţi imediat orice altceva şi să încercaţi să mergeţi direct spre marile valori ale Bisericii, în aşa fel încât acest foc arzând al Cuvântului lui Dumnezeu să poată aprinde întreaga Biserică Catolică din România şi acest foc să fie focul divin, purificator, care să ne conducă pe toţi spre lumina eternă pentru că, aşa cum zice psalmul, „întru lumina Lui să vedem lumina”. Amin, aşa să fie. (Bernadeta Farţade-Gabor, pr. Florin-Petru Sescu şi Bogdan Borsaş pentru FIAC.ActiuneaCatolica.ro)
