Papa a înfiinţat o Academie pentru Latinitate
12.11.2012, Vatican (Catholica) - Prin motu proprio „Latina lingua”, publicat ieri, Papa Benedict al XVI-lea a înfiinţat Academia Pontificală pentru Latinitate, ce va fi parte a Consiliului Pontifical pentru Cultură. Noua Academie va fi condusă de un preşedinte, asistat de un secretar, ce vor fi numiţi de Sfântul Părinte, şi vor forma un consiliu academic. Acesta va înlocui fundaţia „Latinitas”, înfiinţată de Papa Paul al VI-lea prin scrisoarea „Romani Sermonis”, din 30 iunie 1976.
„Limba latină s-a bucurat mereu de o foarte mare consideraţie din partea Bisericii Catolice şi a Pontifilor Romani, care i-au promovat cu asiduitate cunoaşterea şi răspândirea, făcând din ea propria limbă, capabilă să transmită universal mesajul Evangheliei, aşa cum a fost afirmat deja cu autoritate de constituţia apostolică ‘Veterum sapientia’ a Predecesorului meu, Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea”, scrie Papa Benedict în motu proprio. „Încă de la Rusalii, Biserica a vorbit şi s-a rugat în toate limbile oamenilor. Totuşi, comunităţile creştine din primele secole au folosit pe larg greaca şi latina, limbi de comunicare universală ale lumii de atunci, graţie cărora noutatea Cuvântului lui Cristos a întâlnit moştenirea culturii elenistico-romane. După dispariţia imperiului roman de Occident, Biserica Romei nu numai că a continuat să se folosească de limba latină, ci a devenit într-un fel păstrătoare şi promotoare a ei, în domeniul teologic şi liturgic, în cel al formării şi al transmiterii cunoştinţelor.”
„Şi în timpurile noastre, cunoaşterea limbii şi culturii latine este deosebit de necesară pentru studierea izvoarelor a numeroase discipline ecleziastice, cum ar fi teologia, liturgia, patristica şi dreptul canonic, aşa după cum confirma Conciliul Vatican II. Mai mult, în această limbă au fost redactate, în forma lor tipică, tocmai pentru a evidenţia natura universală a Bisericii, cărţile liturgice din Ritul roman, cele mai importante documente ale magisteriului pontifical şi actele oficiale cele mai solemne ale Pontifilor Romani. Dar în cultura contemporană, în contextul unei deteriorări generalizate a studiilor umaniste, se observă pericolul unei cunoaşteri tot mai superficiale a limbii latine, fenomen care se poate întâlni şi în domeniul studiilor filozofice şi teologice ale viitorilor preoţi. Pe de altă parte, chiar în lumea noastră, în care ştiinţa şi tehnologia sunt proeminente, se întâlneşte un interes reînnoit faţă de cultura şi limba latină, nu numai în acele continente care îşi au propriile rădăcini culturale în moştenirea greco-romană. Această atenţie apare cu atât mai semnificativă cu cât nu implică numai locuri academice şi instituţionale, ci se referă şi la tineri şi învăţaţi care provin din naţiuni şi tradiţii foarte diferite.”
„De aceea apare urgent să se susţină angajarea pentru o cunoaştere mai mare şi o folosire mai competentă a limbii latine, atât în domeniul eclezial, cât şi în lumea vastă a culturii. Pentru a da importanţă şi rezonanţă acestui efort, sunt deosebit de oportune adoptarea de metode didactice adecvate noilor condiţii şi promovarea unei reţele de raporturi între Instituţii academice şi între învăţaţi, cu scopul de a valoriza patrimoniul bogat şi multiform al civilizaţiei latine.” Sfântul Părinte concluzionează astfel: „pentru a contribui la obţinerea acestor scopuri, mergând pe urmele veneraţilor mei Predecesori, cu acest motu proprio institui astăzi Academia Pontificală pentru Latinitate”, pentru care există şi un statut dat ad experimentum pe cinci ani.
