La Reşiţa, comemorarea deportaţilor în URSS
19.01.2013, Reşiţa (Catholica) - Miercuri, 16 ianuarie 2013, comunitatea germană din judeţele Timiş, Hunedoara şi Caraş-Severin şi-au adus aminte de începuturile deportării în fosta URSS prin intermediul unei manifestări comemorative pe plan interjudeţean, care s-a desfăşurat la Reşiţa. Comemorarea a început la biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” din municipiul Reşiţa, unde a fost concelebrat un Recviem pentru cei care au părăsit această lume în timpul deportării sau drept urmare a acesteia. Slujitorii altarului au fost pr. József Csaba Pál, arhidiacon al Banatului Montan, precum şi parohul bisericii romano-catolice din Slatina Timiş, pr. Virgil Fechetă. În spiritul ecumenismului practicat în Banatul Montan, la celebrare a participat şi pr. Egon Wonner, pastorul evanghelic-luteran al Banatului Montan.
Requiem-ul a fost înfrumuseţat muzical, la orgă, de prof. Christine Maria Surdu. Două piese au fost interpretate pe un ferăstrău muzical de către Nikolaus Rudolf Pilly, preşedintele Forumului German din Călan / judeţul Hunedoara. În final s-a interpretat de către întreaga asistenţă cântecul deportaţilor „Tief in Russland bei Stalino” („Departe în Rusia, la Stalino”). La Monumentul deportaţilor ridicat în Parcul „Cărăşana” în anul 1995, la vremea aceea primul astfel de monument din România, a avut loc apoi un moment de reculegere cu rugăciuni specifice momentului şi cu depunere de coroane de flori. După intervenţia preşedintelui Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, a urmat rostirea rugăciunilor de către pr. József Csaba Pál şi pr. Egon Wonner, după care, în acordurile cântecului deportaţilor, care a adus pe obrajii celor prezenţi lacrimi, nu puţine la număr, au fost depuse coroane de flori de către delegaţiile prezente, printre care şi cea a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, condusă de către secretarul general al judeţului, Ion Imbrescu.
La comemorarea de anul acesta de la Reşiţa au luat parte reprezentanţi din comunităţile din Călan, Deva, Dognecea, Hunedoara, Lugoj, Nădrag, Oţelu Roşu, Steierdorf – Anina şi Reşiţa. Manifestările s-au încheiat cu prânzul care s-a servit în Centrul Social „Frédéric Ozanam” al Asociaţiei Caritative „Sfântul Vincenţiu de Paul” din Reşiţa, fiind pregătit de membrii acestei asociaţii. Cea de-a doua zi a comemorării, desfăşurată la Reşiţa în 17 ianuarie, a reunit după-amiaza la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” foarte mulţi interesaţi de subiect. În program se putea citi următoarele: prezentarea filmului documentar „Reşiţa – memoria deportării”, o producţie Cornelia Dunăreanu, redactor şef al postului de televiziune „Banat TV”, Reşiţa. Incursiuni muzicale au venit din partea corului „Franz Stürmer” din Reşiţa (dirijor: prof. Elena Cozâltea; la orgă: Walter Carol Fleck).
După introducerea asigurată de preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, a vorbit Cornelia Dunăreanu despre proiectul în cadrul căruia a fost realizat filmul, „Memoria muncii forţate a etnicilor germani din România deportaţi în URSS”, finanţat prin programul EACEA – P7 – Europe for Citziens Programme – Action 4 – Decision 2011 – 3342 / 001 – 001. Managerul de proiect a fost prof. univ. dr. Lavinia Betea, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Pentru această după-amiază a fost pregătită şi o miniexpoziţie de artă plastică a artiştilor plastici amatori Anton Ferenschütz şi Franz Binder, cu reprezentări ale perioadei deportării trăite de ambii pe pielea lor. Corul „Franz Stürmer” a interpretat două melodii ale deportaţilor, acestea mişcând până la lacrimi întreaga asistenţă venită la evenimentul comemorativ şi care a umplut până la refuz sala de manifestări a bibliotecii germane. Au fost prezenţi deportaţi, născuţi în perioada deportării, membri ai familiilor acestora, prieteni, cadre didactice, politicieni, directori şi reprezentanţi ai unor instituţii culturale judeţene.
În urmă cu 68 de ani, bărbaţi între 16 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, apţi de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea, au fost luaţi din sânul familiei şi transportaţi, cu vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Doneţk) şi al Rusiei (Munţii Ural). Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au reîntors acasă după cinci ani de muncă depuşi pentru „reconstrucţia” statului sovietic, în decembrie 1949. Din numărul aproximativ de 75.000 de deportaţi din România, se estimează că un număr de 10.000 şi-au pierdut viaţa acolo. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi aproximativ 10.000 de etnici germani, majoritatea covârşitoare de confesiune romano-catolică, dar şi evanghelici-lutherani. Actualmente mai sunt în viaţă în Banatul Montan 92 de foşti deportaţi, din care 42 reşiţeni. (Erwin Josef Ţigla, preşedinte Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin)
Imagini
