Papa Francisc: Rugăciunea poate face minuni
20.05.2013, Vatican (Catholica) - Rugăciunea curajoasă, umilă şi puternică poate să facă minuni, a susţinut Papa Francisc la Liturghia celebrată azi-dimineaţă în Casa Sf. Marta. Sfântul Părinte a comentat pasajul evanghelic ce aminteşte eşecul discipolilor în vindecarea unui copil. Isus însuşi a trebuit să intervină şi s-a plâns de necredinţa celor prezenţi. Răspunzând apelul tatălui pentru vindecarea copilului său, El spune că „toate sunt posibile pentru cel care crede”.
Pontiful a subliniat că adesea cei care cred în Isus evită să rişte prea mult crezând în El sau încredinţându-se total Lui. „Dar de ce această necredinţă? Cred că de la faptul că inima nu se deschide, că inima este închisă, că inima doreşte să aibă totul sub control”, când de fapt inima ar trebui să lase controlul lucrurilor lui Isus, a spus Papa. Când discipolii l-au întrebat pe Domnul de ce nu pot alunga spiritul necurat din băiat, El le-a răspuns: „acest soi nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”. Noi toţi, a continuat Sfântul Părinte, „purtăm o doză mică de necredinţă în noi”. Este nevoie de rugăciunea puternică, umilă, care să îi permită lui Isus să facă miracole. Rugăciunea pentru un miracol, rugăciunea pentru o acţiune extraordinară, „trebuie să fie o rugăciune împărtăşită, o rugăciune care să ne unească pe toţi”.
Pentru a sublinia mai mult această idee, a relatat istoria unei copile din Argentina care la doar 7 ani a căzut bolnavă şi medicii au spus că va mai trăi doar câteva ore. Tatăl ei, un electrician, un „om al credinţei”, a început „să acţioneze ca un nebun” şi, în acea stare, „a luat autobuzul până la Sanctuarul Marian de la Lujan, de la 70km depărtare”. „A ajuns acolo la 9PM, când totul era închis. A început să se roage Fecioarei cu mâinile pe grilajul de fier. Şi s-a rugat, s-a rugat, a plâns şi s-a rugat… şi astfel a stat toată noaptea. Omul acesta se lupta: se lupta cu Dumnezeu, se lupta cu Dumnezeu însuşi pentru vindecarea fiicei sale. Apoi, la 6 dimineaţa, a mers la autobuz, s-a urcat şi a venit înapoi, ajungând la spital în jurul orei 9. Şi-a găsit soţia plângând. Şi s-a gândit la ce e mai rău. ‘Ce s-a întâmplat? Nu înţeleg, nu înţeleg! Ce s-a întâmplat?’, a spus el. ‘Ei bine, medicii au venit şi mi-au spus că febra i-a trecut, că respiră bine, că nu mai are nimic! Îi vor da drumul în două zile, dar nu înţeleg ce s-a întâmplat!’, a spus mama. Astfel de lucruri se întâmplă. Minunile există.”
Dar avem nevoie de rugăciunea din inimă, a conchis Papa. „O rugăciune curajoasă, care se luptă pentru minuni, nu rugăciunea din politeţe. ‘Ah, da, mă voi ruga pentru tine.’ Spun un Tatăl nostru, o Născătoare şi apoi uit. Nu: rugăciunea curajoasă, asemenea lui Avraam, care s-a luptat cu Domnul pentru a salva cetatea, asemenea lui Moise care şi-a ţinut mâinile întinse şi obosea rugându-se lui Dumnezeu, asemenea multor oameni, atâtor oameni care au credinţă şi se roagă cu credinţă. Rugăciunea face miracole, dar trebuie să credem! Cred că putem să ne rugăm frumos astăzi, să îi spunem de-a lungul acestei zile ‘Doamne, cred, ajută necredinţei mele’, […] şi când oamenii ne cer să ne rugăm pentru toţi cei care suferă în războaie, pentru refugiaţi, pentru toate aceste drame care există acum, rugaţi-vă, dar cu inima către Domnul, ‘Fă aşa’, şi spuneţi-i ‘Doamne, cred. Ajută necredinţei mele’ care există şi în rugăciunile mele. Să facem astfel astăzi.”
