Papa Francisc: Drumul credinţei trece prin Cruce, nu din masochism ci din iubire
29.05.2013, Vatican (Catholica) - Triumfalismul dăunează Bisericii: este tentaţia unui creştinism fără Cruce, o Biserică ce doreşte să meargă doar pe jumătate pe drumul mântuirii, prea concentrată pe organizare şi pe atingerea succesului, fără să înţeleagă că adevăratul triumf se naşte din faliment, asemenea triumfului lui Cristos pe Cruce – a spus Sfântul Părinte la Liturghia celebrată în această dimineaţă în capela din Casa Sf. Marta. La celebrarea euharistică a fost prezent un grup de angajaţi ai Guvernoratului Vaticanului.
Evanghelia zilei relatează episodul cu Isus, pe drum spre Ierusalim cu discipolii Săi, anunţându-şi patima, moartea şi învierea, adică „drumul credinţei”, a spus Papa. A subliniat că discipolii aveau alt plan în minte: doreau să meargă doar pe jumătate din drum, să se oprească apoi, şi discutat între ei cum să organizeze Biserica şi cum să organizeze mântuirea. În acest context Ioan şi Iacob îi cer lui Isus să îi primească în slava Sa, pe unul la dreapta şi pe celălalt la stânga, provocând o discuţie între ceilalţi discipoli despre cine era cel mai important în Biserică. Pontiful a remarcat că „ispitirea discipolilor este asemenea celei la care a fost supus Isus în pustiu, când diavolul i-a propus o altă cale”: „Fă totul rapid, fă un miracol, ceva să poată vedea oricine. Să mergem la templu şi sari de acolo fără paraşută, ca toţi să vadă miracolul şi mântuirea să vină rapid.”
Aceasta a fost şi tentaţia la care a fost supus Petru atunci când la început nu a acceptat patima lui Isus: „Este tentaţia unui creştinism fără Cruce, a creştinismului pe jumătate”. Mai există o tentaţie, „a creştinismului cu Cruce dar fără Isus”, despre care Papa a spus că a vorbit cu altă ocazie. Dar „ispita creştinismului fără Cruce”, a „creştinilor pe jumătate, a Bisericii pe jumătate” – care nu doreşte să ajungă acolo unde doreşte Tatăl -, „este ispita triumfalismului. Dorim să triumfăm acum, fără să trecem prin Cruce, un triumf lumesc, un triumf rezonabil. Triumfalismul în Biserică o frânează. Triumfalismul între creştini este de asemenea o frână. O Biserică triumfalistă, a jumătăţilor de măsură, este o Biserică mulţumită aşa cum este, bine organizată, cu toate birourile ei, cu totul în ordine, totul perfect, nu? Eficient! Dar este o Biserică ce îşi renegă martirii, deoarece nu ştie că martirii sunt necesari pentru călătoria Bisericii spre Cruce. O Biserică ce se gândeşte doar la triumfuri, succese, arată că nu ştie regula lui Isus: regula triumfului prin faliment, prin falimentul Crucii. Este o ispită prezentă la noi toţi.”
Papa a evocat apoi un moment special din viaţa sa: „Îmi amintesc că la un moment dat eram într-un moment întunecat al vieţii mele spirituale şi i-am cerut o favoare Domnului. Apoi am mers să predic pentru reculegerea anuală a unor călugăriţe, care urmau să se spovedească în ultima zi. O călugăriţă în vârstă, de peste 80 de ani, dar cu o privire luminoasă, strălucitoare, a venit la spovadă: era o femeie a lui Dumnezeu. La sfârşit am înţeles că este o femeie a lui Dumnezeu aşa că i-am spus: ‘Soră, ca penitenţă rugaţi-vă pentru mine, deoarece am nevoie să primesc un har de la Dumnezeu. Bine? Dacă îi veţi cere Domnului acest har pentru mine, sunt sigur că îl voi primi.’ Ea s-a oprit pentru un moment, parcă în rugăciune, apoi a spus: ‘Desigur că Domnul vă va da respectivul har, dar să nu vă lăsaţi înşelat: o va face în modul Său divin.’ M-a ajutat mult aceasta, să aud că Domnul ne dă mereu ceea ce cerem, dar în modul Său divin. Şi modul divin este aşa până la sfârşit. Modul divin presupune Crucea, dar nu din masochism: nu, nu! Din iubire. Din iubire până la sfârşit.”
La final Papa s-a rugat astfel: „Îi cerem Domnului harul să nu fim o Biserică pe jumătate, o Biserică triumfalistă, a marilor succese, ci o Biserică umilă, ce avansează cu hotărâre, asemenea lui Isus. Înainte, înainte, înainte. Cu inima deschisă faţă de voinţa Tatălui, asemenea lui Isus. Acest har să îl cerem.”
