Importanţa conştiinţei pentru creştin

30.06.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a rugat „Îngerul Domnului” duminica aceasta cu credincioşii adunaţi în Piaţa San Pietro. În alocuţiunea dinaintea tradiţionalei rugăciuni mariane, Sfântul Părinte a vorbit despre conştiinţă ca despre spaţiul interior în care putem să ascultăm şi să auzim adevărul, binele, vocea lui Dumnezeu. L-a lăudat pe predecesorul său, Papa emerit Benedict al XVI-lea, ca model de ascultare docilă a conştiinţei. Redăm în continuare alocuţiunea Sfântului Părinte.

Iubiţi fraţi şi surori,

Evanghelia din această duminică (Luca 9,51-56) ne arată un pas foarte important în viaţa lui Cristos: momentul în care, aşa după cum scrie Sf. Luca, Isus „s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim” (v. 51). Ierusalim este destinaţia finală, unde Isus, la ultimele Sale Paşti, trebuie să moară şi să învie, să îşi îndeplinească astfel misiunea Sa mântuitoare. Din acel moment, după luarea deciziei „cu hotărâre”, Isus indică direct spre sfârşit, şi de asemenea oamenilor pe care îi întâlneşte şi care îi cer să îi lase să îl urmeze, El le spune clar care sunt condiţiile de îndeplinit: să nu ai o locuinţă stabilă; să ştii să te detaşezi de sentimentele umane; să nu cedezi nostalgiei pentru trecut.

Isus le-a mai spus discipolilor Săi, responsabili să îl însoţească pe drumul spre Ierusalim pentru a-i anunţa venirea, să nu impună nimic: dacă nu vor găsi oameni disponibili să îl primească, să meargă la alţii, să meargă mai departe. Isus nu impune niciodată, Isus este umil, Isus invită: „Dacă vrei, vino”. Aceasta este umilinţa lui Isus: mereu invită, niciodată nu impune. Toate acestea ne fac să ne gândim. Ne vorbesc, de exemplu, despre importanţa pe care conştiinţa a avut-o şi pentru Isus: ascultarea în inimă a vocii Tatălui şi urmarea ei. Isus, în viaţa Sa pământească, nu a fost, să spunem aşa, „telecomandat”: a fost Cuvântul făcut trup, Fiul lui Dumnezeu devenit om, şi la un moment dat El a luat decizia fermă de a urca la Ierusalim pentru ultima oară – o decizie luată în conştiinţa Sa, dar nu de unul singur: cu Tatăl, în deplină unire cu El!

Isus decide în ascultare faţă de Tatăl, într-o ascultare profundă, intimă a voii Sale. Din acest motiv decizia Lui a fost fermă: deoarece a fost luată împreună cu Tatăl. În Tatăl îşi găseşte deci Isus tăria şi lumina pentru drumul Său. Şi Isus era liber, decizia Sa a fost una liberă. Isus doreşte ca noi, creştinii, să fim liberi ca El, cu acea libertate care vine din acest dialog cu Tatăl, din acest dialog cu Dumnezeu. Isus nu doreşte nici creştini egoişti, care îşi urmăresc interesele proprii şi nu vorbesc cu Dumnezeu; nici creştini slabi, fără voinţă: creştini „telecomandaţi”, incapabili de creativitate, care caută mereu să se lege de voinţa altuia şi care nu sunt liberi. Isus ne vrea liberi, dar unde se găseşte această libertate? Se găseşte în dialogul interior cu Dumnezeu, în conştiinţa proprie. Dacă un creştin nu ştie cum să vorbească cu Dumnezeu, nu ştie cum să îl asculte pe Dumnezeu în propria conştiinţă, atunci nu este liber, nu este liber.

Trebuie să învăţăm aşadar să ne ascultă conştiinţa. Dar atenţie: aceasta nu înseamnă să îmi urmez propriul eu, să fac ceea ce ţine de interesele mele, ce îmi convine, ce îmi place. Nu aceasta este conştiinţa. Conştiinţa este spaţiul interior în care ascultăm adevărul, binele, vocea lui Dumnezeu. Este locul interior al relaţiei mele cu El, care vorbeşte inimii mele şi mă ajută să discern, să înţeleg calea pe care trebuie să merg, şi, odată luată decizia, să merg înainte, să rămân fidel. Am avut un exemplu minunat despre cum este acest raport cu Dumnezeu în propria conştiinţă, un exemplu recent şi minunat. Papa Benedict al XVI-lea ne-a dat acest măreţ exemplu atunci când Domnul l-a făcut să înţeleagă, în rugăciune, care este pasul pe care să îl facă. Şi-a urmat, cu un mare simţ al discernământului şi cu curaj, propria conştiinţă, adică voia lui Dumnezeu care i-a vorbit în inimă. Şi acest exemplu al Părintelui nostru ne ajută mult pe toţi, ne este exemplu de urmat.

Cu deosebită simplitate, Fecioara Maria a ascultat şi a meditat, în lăuntrul ei, Cuvântul lui Dumnezeu şi ceea ce i s-a întâmplat lui Isus. L-a urmat dintr-o convingere profundă, cu o speranţă fermă. Fie ca Maria să ne ajute să devenim tot mai mult şi mai mult oameni ai conştiinţei – liberi în conştiinţă, deoarece în conştiinţă are loc dialogul cu Dumnezeu -, oameni capabili să audă vocea lui Dumnezeu şi să o urmeze cu hotărâre.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi în Italia celebrăm Ziua pentru Caritatea Papei. Doresc să mulţumesc Episcopilor şi tuturor parohiilor, în special celor mai sărace, pentru rugăciunile şi colectele care sprijină numeroase iniţiative pastorale şi activităţi caritabile ale Succesorului lui Petru în toate părţile lumii. Vă mulţumesc tuturor!

Extind din inimă saluturile călduroase către toţi pelerinii prezenţi, în special pentru numeroşii credincioşi din Germania. De asemenea, îi salut pe pelerinii din Madrid, Augsburg, Sonnino, Casarano, Lenola, Sambucetole şi Montegranaro, grupul de laici dominicani, Fraternitatea Apostolică a Divinei Milostiviri din Piazza Armerina, Prietenii Misiunilor Preasfântului Sânge, UNITALSI din Ischia di Castro şi copiii din Latisana. Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!