A trecut la Domnul Cardinalul francez André Vingt-Trois, Arhiepiscop emerit de Paris
19.07.2025, Vatican (Catholica) - Cardinalul André Vingt-Trois, Arhiepiscop Mitropolit emerit de Paris (Franța), ordinariu emerit pentru credincioșii orientali rezidenți în Franța și care nu au o ierarhie a propriei Biserici „sui iuris”, a decedat ieri, vineri, 18 iulie, la vârsta de 82 de ani, la Paris, unde s-a născut pe 7 noiembrie 1942. Hirotonit preot pe 28 iunie 1969, a fost ales în scaunul titular de Tibili și numit simultan auxiliar de Paris pe 25 iunie 1988, primind consacrarea episcopală pe 14 octombrie 1988.
Pe 21 aprilie 1999 a fost promovat Arhiepiscop Mitropolit de Tours, iar pe 11 februarie 2005 a fost transferat în scaunul mitropolitan de Paris, succedându-i Cardinalului Jean-Marie Lustiger și ca ordinariu emerit pentru credincioșii orientali. În Consistoriul din 24 noiembrie 2007, a fost numit Cardinal de Papa Benedict al XVI-lea cu titlul de „Sfântul Ludovic al Francezilor”. În același an, a fost ales președinte al Conferinței Episcopale Franceze, funcție pe care a deținut-o până în 2013, după ce a fost confirmat în 2010. Pe 7 decembrie 2017, a renunțat la conducerea pastorală a Arhidiecezei și din funcția de ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale rezidenți în Franța. Înmormântarea sa va fi celebrată miercuri, 23 iulie, în Catedrala „Notre-Dame” din Paris, de către Arhiepiscopul Laurent Ulrich.
Tinerii, problemele sociale, familia și etica: aceștia sunt pilonii pe care s-a întemeiat angajarea pastorală a Cardinalului Vingt-Trois, mai ales în cei doisprezece ani la conducerea Arhidiecezei de Paris, când i-a enunțat în Liturghia de luare în posesie a acelui scaun mitropolitan, celebrată în Catedrala „Notre-Dame” pe 5 martie 2005. Inspirat de o viziune misionară și deschisă la dialog cu lumea contemporană, el a pus accentul pe dimensiunea ecumenică – primindu-i pe Patriarhii ortodocși de Constantinopol, Bartolomeu I, și de Moscova, Alexei al II-lea -, pe dimensiunea interreligioasă – cu o atenție deosebită față de ebraism – și pe vastul domeniu al culturii, considerată instrument de evanghelizare.
Crescut în cartierul latin din Paris, și-a terminat studiile secundare la Liceul „Henric al IV-lea”. În 1962, a intrat la Seminarul „Saint-Sulpice” din Issy-les-Moulineaux și ulterior a obținut o licență în teologie morală de la Institut Catholique din capitala franceză. Pe 28 iunie 1969, a fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de Paris de către Cardinalul François Marty și, până în 1974, a slujit ca vicar la „Sainte-Jeanne-de-Chantal” din Paris, ocupându-se îndeosebi de catehizare și de formarea laicilor. Din 1974 până în 1981, a ocupat funcția de director spiritual al Seminarului „Saint-Sulpice” din Issy-les-Moulineaux și de profesor de teologie morală și sacramentală, participând la activitatea diferitelor mișcări de pastorație a familiei, mai ales a centrului de pregătire pentru căsătorie, și la sesiuni de formare permanentă a preoților.
Din 1981 până în 1999, a fost Vicar general al Arhidiecezei de Paris, unde a început o colaborare strânsă cu Cardinalul Jean-Marie Lustiger. În scurt timp a devenit om de încredere al Cardinalului, garantând continuitatea conducerii Diecezei în timpul frecventelor sale călătorii în străinătate. Ca Vicar general, s-a ocupat de școală, de Catedrală, de seminarul diecezan, de mijloacele de comunicare, de pastorația familială, de caritate, de învățământul public și de cateheză. Pe 25 iunie 1988, a fost ales Episcop titular de Tibili și numit auxiliar de Paris. A primit consacrarea episcopală pe 14 octombrie 1988, în Catedrala „Notre-Dame”, de la Cardinalul Lustiger. Co-consacratori au fost Episcopii Daniel Pézeril, auxiliar de Paris, și Gabriel Vanel, ordinariu de Auch. Ca motto episcopal a ales Sic enim Deus dilexit mundum („Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, preluat din In 3,16).
Pe 21 aprilie 1999, a fost promovat Arhiepiscop Mitropolit de Tours și a luat în posesie Arhidieceza pe 16 mai același an. Pe 11 februarie 2005, i-a succedat Cardinalului Lustiger ca Arhiepiscop de Paris și ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale rezidenți în Franța și care nu au un ordinariu din ritul propriu. În cadrul Conferinței Episcopale Franceze, a fost membru al Comisiei pentru reînnoire din 1988 până în 1996, al Comitetului permanent pentru informare și comunicare din 1988 până în 1997 și al Comitetului pentru probleme economice din 1997 până în 1999. De asemenea, a fost președinte al Comisiei pentru familie din noiembrie 1998 până în noiembrie 2005.
În Consistoriul din 24 noiembrie 2007, Benedict al XVI-lea l-a creat și l-a proclamat Cardinal cu titlul „Sfântul Ludovic al Francezilor” – pe care l-a luat în posesie la 27 aprilie 2008 – iar în aceeași lună a fost ales președinte al Conferinței Episcopale Franceze, funcție pe care a deținut-o până în 2013. În septembrie 2008, l-a primit pe Papa Benedict al XVI-lea cu ocazia călătoriei apostolice în Franța pentru a marca 150 de ani de la aparițiile de la Lourdes. În cadrul Sinodului Episcopilor, a participat ca membru numit de Papa la Adunările Generale Ordinare a XII-a și a XIII-a (2008 și 2012) și la a II-a Adunare Specială pentru Africa (2009). În schimb a participat ca președinte delegat la a III-a Adunare Generală Extraordinară (2014) pe tema „Provocările pastorale ale familiei în contextul evanghelizării” și la a XIV-a Adunare Generală Ordinară (2015), care s-a concentrat pe „Vocația și misiunea familiei în Biserică și în lumea contemporană”.
Pe 29 iunie 2009, a participat în Liban, ca trimis pontifical special, la celebrările de încheiere a anului dedicat Sfântului apostol Paul. Cu această ocazie, s-a întâlnit cu toți reprezentanții Bisericilor orientale din Țara Cedrilor, precum și cu liderii religioși șiiți, druzi și sunniți. Pe 12 și 13 martie 2013, a participat la Conclavul care l-a ales pe Papa Francisc. Pe 20 septembrie 2015, a participat, în calitate de trimis pontifical special, la ritul dedicării noii Catedrale din Dieceza franceză de Créteil. În același an, pe 15 noiembrie, a celebrat Liturghia în Catedrala „Notre-Dame” pentru victimele atentatelor de matrice jihadistă care seceraseră 130 de vieți în capitală cu două zile mai devreme.
Pe 7 decembrie 2017, la o lună după ce a împlinit 75 de ani, a renunțat din cauza unor probleme de sănătate la conducerea Arhiepiscopiei de Paris și la funcția de ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale. Pe 8 decembrie 2024, a fost prezent la ritul de dedicare a altarului de la „Notre-Dame” pentru ceremonia de redeschidere a Catedralei după incendiul care a avariat-o grav pe 15 martie 2019. Autor a numeroase lucrări, a fost decorat cu onorurile de Cavaler al Legiunii de Onoare și Oficial al Ordinului Național al Meritului. În cadrul Curiei Romane, a fost membru al fostelor Congregații, ulterior Dicastere, pentru Episcopi, pentru Cler, pentru Bisericile Orientale și al Consiliilor Pontificale pentru Familie și pentru Pastorația Migranților și Itineranților. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
