Lefebvriștii au hirotonit patru noi Episcopi fără mandat papal
01.07.2026, Roma (Catholica) - „Haina fără cusătură a lui Cristos”, pe care Papa Leon al XIV-lea îi îndemnase într-o scrisoare plină de căldură, la 29 iunie, „să nu o sfâșie”, a fost acum, în viziunea Vaticanului, sfâșiată. În această dimineață, miercuri, 1 iulie, la Ecône, în Elveția – sediul Societății Preoțești Sfântul Pius al X-lea (FSSPX) -, lefebvriștii, adepții Arhiepiscopului Marcel Lefebvre, au consacrat patru noi Episcopi fără mandat papal.
Au făcut acest lucru chiar dacă noii Episcopi au răspuns afirmativ la întrebarea liturgică: „Habetis mandatum apostolicum?” („Aveți mandatul apostolic?”). Ei au justificat consacrările ca fiind necesare pentru a asigura continuitatea și însăși supraviețuirea societății lor, în ciuda eforturilor Sfântului Scaun de a iniția un dialog și a avertismentelor repetate împotriva continuării a ceea ce acesta considera un act schismatic. Aceste avertismente au venit din partea Cardinalului Victor Manuel Fernández, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinței, precum și din partea Papei Leon al XIV-lea, într-o scrisoare emisă cu două zile înainte de consacrări.
Ceremonia de la Ecône
Peste 1.000 de preoți, călugări și călugărițe, precum și aproximativ 15.000 de persoane au participat la ceremonie, care a început la ora 9:00 dimineața într-un cort alb de mari dimensiuni amplasat lângă seminarul FSSPX. Evenimentul a fost transmis în direct în șase limbi pe site-ul oficial al societății, unde, în ultimele zile, se derula o numărătoare inversă până la începerea ceremoniei, însoțită de produse aniversare și alte evenimente conexe. Cei patru Episcopi consacrați astăzi sunt Pascal Schreiber, un preot elvețian în vârstă de 53 de ani, hirotonit la Ecône în 1998; Michael Goldade, originar din Dakota de Nord și crescut în Kansas, Statele Unite; Michel Poinsinet de Sivry, în vârstă de 42 de ani; și Marc Happier, în vârstă de 36 de ani, ambii francezi.
Celebrantul principal al consacrărilor a fost Episcopul Alfonso de Galarreta, iar Episcopul Bernard Fellay a îndeplinit rolul de co-consacrator. Aceștia sunt cei doi Episcopi încă în viață dintre cei patru consacrați inițial de Arhiepiscopul Lefebvre la 30 iunie 1988. Conform dreptului canonic catolic, efectuarea unor astfel de consacrări fără mandat papal atrage după sine excomunicarea latae sententiae (automată).
Discursul Superiorului general Pagliarani
La începutul Liturghiei, Superiorul general al Societății Sfântului Pius al X-lea, pr. Davide Pagliarani, a ținut un scurt discurs în care a spus: „Suntem pregătiți să plătim orice preț pentru a salva Biserica”. Potrivit Superiorului general, este, prin urmare, „o datorie extrem de serioasă” să „transmitem harul episcopatului acestor preoți”. „Considerăm că orice sancțiuni sau cenzuri impuse pentru acest act nu au absolut nici o valoare”, a adăugat el. Pentru lefebvriști, a concluzionat Superiorul lor, astăzi este „o zi istorică” și „o sărbătoare”. Pentru Biserica universală, însă, este o zi în care, în opinia Vaticanului, s-a redeschis o veche rană – rana diviziunii.
N-aș interfera cu această problemă dacă nu aș avea propria mea nemulțumire. Cândva prin anii 1970 am constatat că Liturghia romano-catolică la care particip, e diferită și nu mai trezește în mine acel fior de adorație ca aceea dinainte, în limba latină și cu preotul, adresându-se lui Dumnezeu, în numele nostru, al credincioșilor. Constatam că preotul mi se adresează mie, când treaba lui ar fi fost să mă reprezinte în fața Sfintei Treimi.
Cândva prin 20-21 am aflat că există grupuri mici de credincioși care participă la Sfânta Liturghie așa cum am învățat-o în copilărie și de care mi-era dor. Dar nu în România. Am participat la două astfel de Liturghii în străinătate și a fost o experiență de credință puternică.
În România nu știu să existe aemenea posibilitate.
Sincer, eu nu vreau să mă despart de Biserica-Mamă, dar de ce vrea Biserica-Mamă să arunce în beznă și pustie, ceea ce 2000 de ani a fost bine?