Papa Francisc: Războiul este întotdeauna o înfrângere pentru omenire
09.09.2013, Vatican (Catholica) - Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa San Pietro în seara zilei de sâmbătă, 7 septembrie 2013, ca răspuns la apelul Papei Francisc de la rugăciunea Angelus de duminica trecută, în care a convocat pentru 7 septembrie o zi de post şi rugăciune pentru pace, în lumina dramaticelor circumstanţe din Siria. Iniţiativa a fost bine primită nu doar de catolici şi de alte confesiuni creştine, ci şi de membrii altor religii, de la budişti la evrei şi musulmani, şi chiar şi de cei care nu aparţin nici unei religii. Această săptămână a văzut o extinsă mobilizare din partea parohiilor şi a asociaţiilor, a Caritas şi a Comunităţii Sant’Egidio, a grupurilor de rugăciune şi a ordinelor religioase, a primarilor şi preşedinţilor regiunilor autonome, a organizaţiilor pentru pace, cooperare şi dezvoltare, a uniunilor etc. Multe figuri proeminente s-au alăturat iniţiativei, cum ar fi arhitectul Renzo Piano; preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz; şi Marele Muftiu al Siriei, liderul spiritual al musulmanilor suniţi, care a invocat pacea în după-amiaza zilei de 7 septembrie în moscheea Ummayad din Damasc, împreună cu liderii religioşi ai naţiunii.
Rugăciuni pentru pace au fost înălţate în această după-amiază în bisericile catolice din întreaga lume, din Australia până în Egipt. Piaţa San Pietro a fost plină de oameni începând încă de dimineaţă; între ei s-au aflat mulţi care au dorit să se spovedească, la unul dintre cei cincizeci de preoţi aflaţi în Piaţă. Papa Francisc a dorit să fie prezenţi în această zi confesori, deoarece „adevărata pace se naşte din inima umană împăcată cu Dumnezeu şi cu proprii fraţi”. La ora 18.30, au fost repetate cuvintele Papei de duminica trecută, ca introducere la Veghea de rugăciune care a început la ora 19 p.m. cu un salut din partea Papei şi intonarea cântecului „Veni Creator”, urmat de intronizarea imaginii Fecioarei Maria „Salus Populi Romani”, purtată de Gărzile Elveţiene.
Papa a început rugăciunea Rozariului; fiecare mister a fost însoţit de citirea unei poezii a Sfintei Tereza de Lisieux despre Pruncul Isus, iar la sfârşit a invocat-o pe Maria: „Regina Păcii, roagă-te pentru noi”. Sfântul Părinte a rostit apoi o predică, în care a pornit de la relatarea biblică a începutului istoriei lumii şi a omenirii, în care Dumnezeu „priveşte la creaţie, aproape că o contemplă, şi repetă: este lucru bun… Putem să ne întrebăm: ce semnificaţie are acest mesaj? Ce anume spune acest mesaj mie, ţie, nouă tuturor?” „Ne spune pur şi simplu că această lume a noastră în inima şi în mintea lui Dumnezeu este ‘casă a armoniei şi a păcii’ şi este locul în care toţi pot găsi propriul loc şi să se simtă ‘acasă’, pentru că este ‘lucru bun’. Toată creaţia formează un ansamblu armonios, bun, dar mai ales fiinţele umane, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, sunt o unică familie, în care relaţiile sunt marcate de o fraternitate reală nu numai proclamată în cuvinte: celălalt şi cealaltă sunt fratele şi sora care trebuie iubiţi”.
„În această seară, în reflecţie, în post, în rugăciune, fiecare dintre noi, cu toţii ne gândim în adâncul fiinţei noastre… Lumea pe care o voim oare nu este o lume de armonie şi de pace, în noi înşine, în raporturile cu alţii, în familii, în oraşe, în şi între naţiuni? Şi adevărata libertate în alegerea căilor care trebuie parcurse în această lume oare nu este numai cea orientată spre binele tuturor şi condusă de iubire? Dar să ne întrebăm acum: aceasta este lumea în care noi trăim? Creaţia păstrează frumuseţea sa care ne umple de uimire, rămâne o lucrare bună. Dar există şi ‘violenţa, diviziunea, ciocnirea, războiul’. Acest lucru se întâmplă atunci când omul, apogeul creaţiei, nu mai priveşte orizontul frumuseţii şi al bunătăţii, se închide în propriul egoism. Când omul se gândeşte numai la el însuşi, la propriile interese şi se pune în centru, când se lasă fascinat de idolii dominării şi ai puterii, când se pune în locul lui Dumnezeu, atunci strică toate relaţiile, dărâmă totul; şi deschide poarta pentru violenţă, pentru indiferenţă, pentru conflict”.
Amintind istoria lui Cain şi Abel, Papa a afirmat: „în orice violenţă şi în orice război noi facem să se nască din nou Cain. Noi toţi! Şi astăzi continuăm această istorie de ciocnire între fraţi, şi astăzi ridicăm mâna împotriva celui care este fratele nostru. Şi astăzi ne lăsăm conduşi de idoli, de egoism, de interesele noastre; şi această atitudine merge înainte: am perfecţionat armele noastre, conştiinţa noastră a adormit, am făcut mai subtile motivaţiile noastre pentru a ne justifica. Ca şi cum ar fi un lucru normal, continuăm să semănăm distrugere, durere, moarte! Violenţa, războiul aduc numai moarte, vorbesc despre moarte! Violenţa şi războiul au limbajul morţii!” Pontiful s-a întrebat: „Este posibil să parcurgem un alt drum? Putem ieşi din acest vârtej de durere şi de moarte? Putem învăţa din nou să mergem şi să parcurgem căile păcii? Invocând ajutorul lui Dumnezeu, sub privirea maternă a Salus populi romani, Regina păcii, vreau să răspund: Da, este posibil pentru toţi! Ba chiar aş dori ca fiecare dintre noi, de la cel mai mic la cel mai mare, până la cei care sunt chemaţi să conducă naţiunile, să răspundă: Da, dorim aceasta!”
Sfântul Părinte i-a invitat pe toţi să privească la cruce: „Acolo se poate citi răspunsul lui Dumnezeu: acolo, la violenţă nu s-a răspuns cu violenţă, la moarte nu s-a răspuns cu limbajul morţii. În tăcerea Crucii tace zgomotul armelor şi vorbeşte limbajul reconcilierii, al iertării, al dialogului, al păcii”. O altă invitaţie a sa a fost aceea la a privi în propria conştiinţă şi a asculta „acel cuvânt care spune: ieşi din interesele tale care atrofiază inima, depăşeşte indiferenţa faţă de celălalt, care face insensibilă inima, învinge motivaţiile tale de moarte şi deschide-te la dialog, la reconciliere: priveşte la durerea fratelui tău şi nu adăuga altă durere, opreşte mâna ta, reconstruieşte armonia care s-a frânt… Să se termine zgomotul armelor! Războiul marchează mereu eşecul păcii, este mereu o înfrângere pentru omenire… Iertare, dialog, reconciliere sunt cuvintele păcii: în iubita naţiune siriană, în Orientul Mijlociu, în toată lumea!”
