Viitorul dialogului interreligios stă în coexistenţa respectuoasă în diversitate

28.11.2013, Vatican (Catholica) - „Biserica Catolică este conştientă de valoarea pe care o are promovarea prieteniei şi a respectului între bărbaţi şi femei de diferite tradiţii religioase. Îi înţelegem tot mai mult importanţa, atât pentru că lumea, într-un fel, a devenit ‘mai mică’, atât pentru că fenomenul migraţiilor măreşte contactele între persoane şi comunităţi de tradiţie, cultură şi religie diferite. Această realitate interpelează conştiinţa noastră de creştini, este o provocare pentru înţelegerea credinţei şi pentru viaţa concretă a Bisericilor locale, a parohiilor, a foarte multor credincioşi.”

Cu aceste cuvinte i-a primit Papa Francisc pe participanţii la Adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, al cărui preşedinte este Cardinalul Jean-Louis Tauran, Adunare dedicată temei „Membrii ai unor tradiţii religioase diferite în societate”. Sfântul Părinte a făcut referire la exortaţia sa apostolică „Evangelii Gaudium” pentru a reafirma că „o atitudine de deschidere în adevăr şi în iubire trebuie să caracterizeze dialogul cu credincioşii din religiile necreştine, în pofida diferitelor obstacole şi dificultăţi, îndeosebi a fundamentalismelor de ambele părţi… Nu lipsesc în lume contexte în care convieţuirea este dificilă: adesea motive politice sau economice se suprapun diferenţelor culturale şi religioase, insistând şi pe neînţelegeri şi greşeli din trecut: toate acestea riscă să genereze neîncredere şi frică. Există un singur drum pentru a învinge această frică şi este acela al dialogului, al întâlnirii marcate de prietenie şi respect.”

„A dialoga nu înseamnă a renunţa la propria identitate când se merge în întâmpinarea celuilalt şi nici a ceda la compromisuri cu privire la credinţa şi la morala creştină”, a explicat Pontiful. „Dimpotrivă, ‘adevărata deschidere implică să ne menţinem fermi în propriile convingeri mai profunde, cu o identitate clară şi bucuroasă’ şi pentru aceasta deschisă să înţeleagă motivaţiile celuilalt, capabilă de relaţii umane respectuoase, convinsă că întâlnirea cu acela care este diferit de noi poate să fie ocazie de creştere în fraternitate, de îmbogăţire şi de mărturie. Pentru acest motiv dialogul interreligios şi evanghelizarea nu se exclud, ci se alimentează reciproc… O întâlnire în care fiecare ar pune deoparte în ce crede, s-ar preface că renunţă la ceea ce îi este mai drag, nu ar fi desigur o relaţie autentică. În acest caz s-ar putea vorbi despre o fraternitate prefăcută.”

„Dialogul constructiv între persoane din diferite tradiţii religioase foloseşte şi la depăşirea unei alte frici, pe care o întâlnim din păcate în creştere în societăţile mai puternic secularizate: frica faţă de diferitele tradiţii religioase şi faţă de dimensiunea religioasă ca atare… Este răspândită gândirea conform căreia convieţuirea ar fi posibilă numai ascunzând propria apartenenţă religioasă, întâlnindu-ne într-un soi de spaţiu neutru, lipsit de referinţe la transcendenţă. Cum ar fi însă posibil să se creeze adevărate relaţii, să se construiască o societate care să fie casă comună autentică, impunând să se pună deoparte ceea ce fiecare consideră că este parte intimă a propriei fiinţe?… Viitorul se află în convieţuirea respectuoasă a diversităţilor, nu în omologarea la o gândire unică neutră din punct de vedere teoretic.”