„Curtea Neamurilor” la Berlin
28.11.2013, Roma (Catholica) - S-a încheiat joi la Berlin o nouă ediţie a manifestării cultural-religioase „Curtea Neamurilor”, iniţiativă de dialog dintre cei care cred şi cei care nu cred lansată de Papa Benedict al XVI-lea şi promovată de Consiliul Pontifical al Culturii. Evenimentul a fost organizat în colaborare cu episcopatul catolic german. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului amintit, a fost intervievat de Radio Vatican.
„Începutul manifestării ‘Curtea Neamurilor’ la Berlin a avut o semnificaţie cu totul aparte pentru mine”, a spus prelatul. „Pe de o parte, au fost prezente două personalităţi care, într-o manieră foarte severă şi riguroasă, şi-au prezentat propria identitate. Chiar şi ateul, cel care nu crede, şi-a prezentat identitatea, dar a făcut-o – şi acesta reprezintă un aspect bogat în semnificaţii – cu toate întrebările care decurg fără încetare atât pentru cel care crede cât şi pentru cel care nu crede. Altfel spus, atât a crede cât şi a nu crede, nu înseamnă simpla exprimare a unei teze, ci afirmarea unei căutări care merge pe o anumită cale dar care are şi nenumărate devieri posibile. De aceea cred că am atins, probabil, semnificaţia manifestării ‘Curtea Neamurilor’ la un nivel înalt, un dialog în care să se vadă raţiunile fundamentale diferite, dar să se vadă şi modul în care parcursurile sunt atât de multiple încât au nevoie de o contribuţie reciprocă.”
Primarul Berlinului şi unul din colaboratorii săi nu au fost de acord cu viziunea Cardinalului asupra Berlinului, ca fiind un „deşert religios”, şi au afirmat că acolo există mai multe comunităţi religioase decât în oricare altă capitală europeană. „Eu vorbeam de deşert, dar într-un sens cu totul aparte”, a explicat Cardinalul Ravasi pentru Radio Vatican. „M-am referit la acea problemă gravă care, în opinia mea, îi face să sufere atât pe cei care cred cât şi pe cei care nu cred, problema pe care am menţionat-o în premisa mea: este problema indiferenţei. Problema secularizării în sine – secularizarea poate fi şi un element pozitiv – există atunci când, în schimb, are loc pierderea oricărei întrebări, a oricărei interogaţii fundamentale. Acesta este deşertul, dar este un deşert care, paradoxal, poate crea noi spaţii pentru religii. Este şi acesta unul din motivele pentru care înfloresc atâtea oaze ale religiilor, tocmai pentru că societatea în ansamblul ei se găseşte fără marile resorturi de întrebări şi de răspunsuri, se găseşte într-un fel golită. Şi atunci, iată, profilul unui Papă Francisc, de exemplu, care trezeşte interesul! Iată religiile, chiar şi cele mai ciudate curente mistice, care reuşesc să trezească interesul!”
