Papa Francisc: Credinţa nu este un fapt privat
28.11.2013, Vatican (Catholica) - Există puteri mondene care ar dori ca religia să fie ceva privat. Dar Dumnezeu, care a învins lumea, trebuie preamărit până la sfârşit „cu încredere şi fidelitate”, a spus Papa Francisc la predica de la Liturghia celebrată joi dimineaţă în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Creştinii persecutaţi în zilele noastre sunt semn al încercării care precede victoria finală a lui Isus, citim în sinteza publicată de Radio Vatican.
În lupta finală dintre Dumnezeu şi cel rău, o mare provocare este reprezentată de „tentaţia universală”, tentaţia de a ceda măgulirilor celor care ar voi să fie învingători asupra lui Dumnezeu şi a celor care cred în El. Dar cine crede are la dispoziţie un punct de referinţă clar: istoria lui Isus, cu încercările la care este supus în deşert, apoi numeroasele vicisitudini pe care le are de suportat în viaţa publică, presărate cu jigniri şi calomnii, până la a trebui să înfrunte încercarea extremă – Crucea – unde, însă, principele acestei lumi pierde bătălia în faţa Învierii Principelui Păcii.
Pontiful indică aceste pasaje ale vieţii lui Cristos căci în haosul final al lumii, descris de Evanghelie, situaţiile cele mai preocupante sunt reprezentate de calamităţile naturale: „Când Isus vorbeşte despre aceste calamităţi într-un alt fragment spune că va exista o profanare a templului, o profanare a credinţei, a poporului: va fi prăpăd şi dezolarea năpastei. Ce înseamnă aceasta? Va fi asemenea unei victorii a principelui acestei lumi, asemenea unei înfrângeri a lui Dumnezeu. Va exista impresia că în acel moment final de calamitate, principele acestei lumi va pune stăpânire pe această lume şi că va deveni patronul ei.” Iată, aceasta este esenţa „încercării finale”: profanarea credinţei, fapt ce este de altfel evident, considerând ceea ce pătimeşte profetul Daniel în istorisirea prezentată în prima lectură din Liturghie zilei.
„Nu se poate vorbi despre religie căci este o chestiune privată, după cum spun unii. Nu se poate vorbi public despre religie, iar simbolurile religioase sunt făcute să dispară. Trebuie să ne supunem ordinilor date de puterile mondene care lasă să se facă multe lucruri, chiar lucruri frumoase, dar care nu permit adorarea lui Dumnezeu. Interdicţia de preamărire a Domnului este esenţa acestui sfârşit. Iar când ajungi la preaplinul unui astfel de comportament păgân atunci chiar că va sosi momentul venirii lui Isus. ‘Şi atunci îl vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă’. Creştinii care suferă timpuri de persecuţie, timpuri de interdicţie în ceea ce priveşte adorarea lui Dumnezeu, reprezintă o profeţie privind ceea ce se va întâmpla tuturor.” Şi totuşi, încheie Papa, în momentul în care „timpii păgâni s-au împlinit” este momentul să ne înălţăm capetele, căci este „aproape” „victoria lui Isus Cristos”.
