Papa Francisc: Preoţii trebuie să ungă cu untdelemnul bucuriei
17.04.2014, Vatican (Catholica) - În predica ţinută la Liturghia crismei din Joia Mare, Papa Francisc a vorbit despre bucuria vocaţiei la preoţie. „Unşi cu untdelemnul bucuriei pentru a unge cu untdelemnul bucuriei”, a spus Pontiful, subliniind că bucuria preoţiei „este un bun preţios nu numai pentru el ci şi pentru tot poporul credincios al lui Dumnezeu: acel popor credincios în mijlocul căruia este chemat preotul pentru a fi uns şi la care este trimis pentru a unge”. La Liturghia crismei, în fiecare an în Joia Mare, se face sfinţirea uleiurilor folosite la Mir, Preoţie şi Ungerea Bolnavilor.
Subliniind că bucuria preotului îşi are izvorul în iubirea Tatălui, Papa Francisc a spus: „Cred că nu exagerăm dacă spunem că preotul este o persoană foarte mică: măreţia incomensurabilă a darului care ne este dat pentru slujire ne plasează printre cei mai mici dintre oameni. Preotul este cel mai sărac dintre oameni dacă Isus nu îl îmbogăţeşte cu sărăcia Sa, este cel mai inutil slujitor dacă Isus nu îl numeşte prieten, cel mai nesăbuit dintre oameni dacă Isus nu îl instruieşte cu răbdare ca pe Petru, cel mai lipsit de apărare dintre creştini dacă Bunul Păstor nu îl întăreşte în mijlocul turmei.” A abordat apoi trei caracteristici ale bucuriei preoţilor: „este o bucurie care ne unge (nu care ne face unsuroşi, somptuoşi şi prezumţioşi), este o bucurie incoruptibilă şi este o bucurie misionară care se iradiază la toţi şi îi atrage pe toţi, începând invers: de la cei mai de departe”.
Despre ungere, Pontiful a spus că bucuria „a pătruns în interiorul inimii noastre, a configurat-o şi a fortificat-o sacramental”. Prin semnele şi acţiunile făcute în timpul ritualului hirotonirii „harul ne umple şi se revarsă în întregime, din belşug şi deplin în fiecare preot”. „Unşi până la oase… şi bucuria noastră, care curge dinăuntru, este ecoul acestei ungeri.” Vorbind apoi de incoruptibilitatea bucuriei, Papa Francisc a explicat că deplinătatea acestui dar este ceva „căreia nimeni nu-i poate lua nici adăuga nimic”, un „izvor neîncetat de bucurie”. „Poate să fie adormită sau sufocată de păcat sau de preocupările vieţii dar, în profunzime, rămâne intactă ca jarul unui trunchi ars de sub cenuşă, şi care poate să fie mereu reînnoită.”
Legat de bucuria misionară a subliniat: „bucuria preotului este pusă în relaţie intimă cu poporul credincios al lui Dumnezeu pentru că este vorba despre o bucurie eminamente misionară. Ungerea este pentru a unge sfântul popor credincios al lui Dumnezeu: pentru a boteza şi a mirui, pentru a îngriji şi a consacra, pentru a binecuvânta, pentru a consola şi a evangheliza.” Bucuria este păstrată de turma încredinţată preotului: „în momentele de tristeţe, în care totul pare să se întunece şi ameţeala izolării ne seduce, acele momente apatice şi plictisitoare care uneori ne cuprind în viaţa sacerdotală (şi prin care şi eu am trecut), chiar şi în aceste momente poporul lui Dumnezeu este capabil să păstreze bucuria, este capabil să te ocrotească, să te îmbrăţişeze, să te ajute să deschizi inima şi să regăseşti o bucurie reînnoită.”
S-a rugat pentru noii hirotoniţi, „care se bucură pregătind prima omilie, prima Liturghie, primul Botez, prima Spovadă”, dar şi pentru cei „care au mulţi ani de slujire”. „Păstrează, Doamne, profunzimea şi maturitatea înţeleaptă a bucuriei preoţilor adulţi. […] În sfârşit, în această Joi sacerdotală îi cer Domnului Isus ca să strălucească bucuria preoţilor bătrâni, sănătoşi sau bolnavi. Este bucuria Crucii, care provine din conştiinţa de a avea o comoară incoruptibilă într-un vas de lut care se destramă. Să ştie să stea bine în orice loc, simţind în trecerea rapidă a timpului gustul veşnicului. Să simtă, Doamne, bucuria de a transmite flacăra, bucuria de a vedea crescând fiii fiilor şi de a saluta, zâmbind şi cu blândeţe, promisiunile, în acea speranţă care nu dezamăgeşte.”
