Papa Francisc: Pacea nu vine de la lucruri, este o Persoană
20.05.2014, Vatican (Catholica) - Cine îl primeşte în suflet pe Duhul Sfânt va avea o pace solidă şi fără sfârşit, spre deosebire de cel care alege să îşi pună încrederea în liniştea superficială oferită de bani, vanitate şi putere, a spus Papa Francisc la predica la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 20 mai 2014, dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pacea lucrurilor materiale – precum banii, puterea sau vanitatea – şi pacea în Persoană, pacea Duhului Sfânt. Prima este mereu în pericolul de a se risipi: astăzi ai bani şi eşti cineva, mâine ai buzunarele goale şi nu te mai recunoaşte nimeni. Pe cea de a doua, în schimb, nimeni nu o poate lua, rămâne pentru totdeauna, citim în relatarea de pe Radio Vatican.
Reflecţia Sfântului Părinte s-a inspirat din pasajul evanghelic după Sf. Ioan, proclamat la Sfânta Liturghie de marţi, din ritul latin – Ioan 14,27-31. Isus se pregăteşte să înfrunte drama pătimirii şi, înainte de a trece din această lume, le spune discipolilor Săi: „Pacea mea o dau vouă!” Această pace, a remarcat Papa, se deosebeşte mult de pacea pe care o dă lumea, pentru că aceasta din urmă este într-un anumit fel superficială: îţi aduce puţină linişte, chiar o anumită bucurie, dar numai până la un anumit nivel: „De exemplu, ne oferă pacea avuţiilor. ‘Dar eu – ar spune cineva – sunt în pace pentru că am organizat totul pentru viaţă, pentru toată viaţa mea, nu trebuie să-mi mai fac griji’. Aceasta este pacea pe care o dă lumea. Nu-ţi faci griji, nu vei avea probleme pentru că ai bani mulţi.”
„Pacea bogăţiilor. Isus ne spune să nu ne punem încrederea în această pace şi, cu simţul realismului, ne aduce aminte: ‘Ai grijă că sunt şi hoţi, hoţii pot să-ţi fure bogăţiile tale’. Pacea pe care ţi-o dau banii nu poate fi definitivă. În cele din urmă, chiar şi metalele prind rugină. Ce înseamnă, aceasta? O prăbuşire a bursei de valori şi toţi banii tăi s-au dus! Nu este o pace sigură: este o pace superficială, trecătoare”. Papa Francisc a pus pe cântar alte două forme de pace lumească. Prima este pacea puterii. Nici aceasta nu funcţionează: o lovitură de stat o poate lua. A amintit sfârşitul pe care l-a avut „pacea lui Irod” când Craii de la Răsărit i-au spus că s-a născut regele lui Israel. Pacea lui a dispărut într-o clipă! Mai este apoi şi pacea vanităţilor, pe care Papa o numeşte o pace de conjunctură: astăzi eşti stimat şi mâine vei fi insultat.
Cu totul altfel este pacea pe care o dăruieşte Isus: „Pacea lui Isus este o Persoană, este Duhul Sfânt! În aceeaşi zi a învierii, El vine în cenacol şi salutul Său este: ‘Pacea să fie cu voi! Primiţi pe Duhul Sfânt!’ Aceasta este pacea lui Isus, este o Persoană, un mare cadou. Şi când Duhul Sfânt este în inima noastră, nimeni nu ne poate lua pacea. Nimeni. Este o pace definitivă. Care este munca noastră? Să păstrăm această pace, să avem grijă de ea. Este o mare pace, este o pace care nu este a mea, este a unei alte Persoane care mi-o dăruieşte, a unei alte Persoane care este în inima mea şi care mă însoţeşte toată viaţa. Domnul mi-a dat această pace!”
Noi primim pacea lui Isus la Botez şi la Mir dar, a reluat Papa, trebuie să o primim aşa cum un copil primeşte un cadou: fără condiţii, cu inima deschisă. De aceea, Duhul Sfânt trebuie păstrat fără a-l încuia ca într-o cuşcă, mai mult, cerând ajutorul acestui „mare cadou” al lui Dumnezeu: „Dacă voi aveţi această pace a Duhului Sfânt, dacă voi îl aveţi pe Duhul Sfânt în inima voastră şi sunteţi conştienţi de aceasta, atunci să nu se tulbure inima voastră! Fiţi siguri! Sf. Paul ne spunea că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor e necesar să trecem prin multe încercări. Toţi avem încercări, care mai mari, care mai mici. Dar ‘să nu se tulbure inima voastră!’ Aceasta este pacea lui Isus. Prezenţa Duhului Sfânt face ca inima noastră să fie în pace. Nu anesteziată, nu, ci în pace. Conştientă, dar în pace: cu acea pace pe care o poate dărui numai prezenţa lui Dumnezeu!”
