Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic au dat o declaraţie comună
26.05.2014, Ierusalim (Catholica) - După ceremonia de primire pe aeroportul din Tel Aviv, din seara zilei de duminică, 25 mai 2014, Papa Francisc a mers cu elicopterul la Ierusalim unde, la sediul Delegaţiei apostolice, s-a întâlnit cu Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, însoţit de trei înalţi demnitari. La întâlnire au participat şi Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, şi Cardinalul Kurt Koch, prefect al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
Patriarhul Bartolomeu a fost ales în 1991 ca al 270-lea Patriarh Arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă, şi Patriarh ecumenic. El l-a vizitat pe Papa Benedict al XVI-lea în Vatican în 2008 şi a participat la celebrarea celui de-al doilea mileniu de la naşterea Sf. Paul. În 19 martie 2013, a participat la Liturghia de inaugurare a pontificatului Papei Francisc; a fost pentru prima oară de la Marea Schismă din 1054 încoace când un Patriarh ortodox a fost prezent la ceremonia de inaugurare a unui Papă catolic. După întâlnire, Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu au semnat o declaraţie comună.
„La fel ca predecesorii noştri venerabili, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ecumenic Athenagoras, care s-au întâlnit aici, în Ierusalim, acum 50 de ani, şi noi… am fost hotărâţi să ne întâlnim în Ţara Sfântă… Întâlnirea noastră, o altă întâlnire între Episcopii Bisericilor Romei şi a Constantinopolului, fondate de cei doi fraţi, Apostolii Petru şi Paul, este pentru noi sursa unei bucurii spirituale profunde. Reprezintă o ocazie providenţială de a reflecta asupra profunzimii şi a autenticităţii legăturilor noastre actuale, ele însele rodul unei călătorii pline de har, de-a lungul căreia Domnul ne-a călăuzit încă din ziua binecuvântată de acum 50 de ani.”
Declaraţia aminteşte faptul că întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras a fost urmată „de un schimb de vizite între cele două Scaune, de la Roma şi de la Constantinopol, de corespondenţă regulată şi, mai târziu, de decizia anunţată de Papa Ioan Paul al II-lea şi de Patriarhul Dimitrios, ambii de fericită amintire, de a iniţia un dialog teologic al adevărului între catolici şi ortodocşi. În aceşti ani, Dumnezeu, izvorul a toată pacea şi a toată iubirea, ne-a învăţat să privim unii la ceilalţi ca membri ai aceleiaşi familii creştine, sub un singur Domn şi Mântuitor, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe ceilalţi, astfel încât să putem mărturisi credinţa noastră în aceeaşi Evanghelie a lui Cristos, aşa cum a fost primită ea de la Apostoli şi exprimată şi transmisă nouă de Conciliile Ecumenice şi de Părinţii Bisericii.”
Referitor la dialogul teologic realizat în Comisia Mixtă Internaţională, declaraţia afirmă „încă o dată că dialogul teologic nu caută un minim numitor comun, în baza căruia să se ajungă la un compromis, ci, mai degrabă, înseamnă adâncirea înţelegerii cu privire la adevărul pe care Cristos l-a oferit Bisericii Sale, un adevăr pe care nu vom înceta niciodată să îl înţelegem mai bine, în măsura în care urmăm inspiraţiile Duhului Sfânt. De aceea, împreună afirmăm că credinţa noastră în Domnul necesită întâlnire fraternă şi dialog adevărat. O asemenea cale comună nu ne îndepărtează de adevăr; mai degrabă, prin schimbul de daruri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, ne conduce la întregul adevăr.”
Făcând apel la a acţiona împreună pentru „apărarea demnităţii persoanei umane în fiecare etapă a vieţii, pentru sfinţirea familiei bazată pe căsătorie, pentru promovarea păcii şi a binelui comun, pentru a răspunde suferinţelor care continuă să afecteze lumea noastră”, cei doi lideri de Biserici afirmă de asemenea faptul că „există o nevoie urgentă de cooperare efectivă şi responsabilă între creştini pentru a apăra pretutindeni dreptul la exprimarea publică a credinţei şi de tratare justă atunci când se promovează ceea ce creştinismul continuă să ofere societăţii şi culturii contemporane. În acest sens, îi invităm pe toţi creştinii să promoveze un dialog autentic cu iudaismul, islamul şi cu alte tradiţii religioase. Indiferenţa şi ignoranţa reciprocă nu pot conduce decât la neîncredere şi chiar conflicte.”
