Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza Preasfinţitului Vasile Aftenie
16.06.2014, Bucureşti (Catholica) - Joi, 12 iunie 2014 în cadrul Şcolii doctorale de teologie din cadrul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti, Alexis Dimcev a susţinut public lucrarea cu titlul „Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza lui Vasile Aftenie, Episcop martir, Serv al lui Dumnezeu”, avându-l drept coordonator pe prof. univ. dr. pr. Isidor Mărtincă. Teza apare la 115 ani de la naşterea Episcopului Vasile Aftenie (14 iulie 1899 – 10 mai 1950), reprezentând prima lucrare doctorală dedicată figurii acestuia, încadrându-se tematic atât în sfera dreptului canonic cât şi în cea a istoriei ecleziastice, citim în relatarea de pe situl VicariatBucuresti.ro.
Lucrarea constituie şi primul studiu amplu în spaţiul teologic românesc asupra normelor şi procedurilor adoptate de Biserica Catolică în procesul canonizării unui martir, urmărind evoluţia conceptului de sfinţenie canonizabilă din primele secole creştine până la cele mai noi decrete şi instrucţiuni. Studiul de caz, axat pe figura Episcopului Vasile Aftenie, primul dintre cei şapte episcopi greco-catolici morţi pentru credinţă în regimul comunist, cuprinde materiale inedite, culese din diferite fonduri arhivistice documentare. Dincolo de a fi doar o biografie bogat documentată a primului Episcop greco-catolic misionar în Bucureşti şi Vechiul Regat, cercetarea porneşte de la premisa lecturării vieţii Episcopului Aftenie din perspectiva procedurii de canonizare aplicată în prezent de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, luând ca model structura folosită în redactarea Positio super martyrium.
Capitolul dedicat figurii Episcopului Vasile Aftenie nu constituie o anticipare a verdictului oficial al Bisericii asupra sfinţeniei acestuia, ci prezintă în mod obiectiv episoadele semnificative din viaţa ierarhului-vicar, bucureştean prin adopţie, cu menţiunea că mărturia sacrificiului suprem pentru credinţă se pregăteşte timp de o viaţă întreagă. Însuşi Episcopul Aftenie scria în iulie 1934: „M-am căsătorit sufleteşte cu Biserica şi pentru ea am să muncesc, cum pot, până la sfârşitul vieţii”, hotărâre confirmată paisprezece ani mai târziu, în iulie 1948, în pragul persecuţiei, când afirma cu seninătate: „Am încredere deplină în Cel de Sus şi sunt gata să suport şi să înfrunt orice.”
Finalul susţinerii a dat posibilitatea auditoriului să aducă mărturii şi evocări, dovedind cât de vie este faima de sfinţenie a Episcopului Vasile Aftenie în rândul comunităţii greco-catolice din Bucureşti. Prin această cercetare se dovedeşte încă o dată necesitatea recuperării memoriei Bisericii păstorite de Episcopul Vasile Aftenie în Bucureşti şi Vechiul Regat, a cărei continuitate în acest teritoriu a fost confirmată prin înfiinţarea Eparhiei greco-catolice Sfântul Vasile cel Mare de Bucureşti şi alegerea primului său Episcop eparhial, Preasfinţitul Mihai Frăţilă. Teza de doctorat a lui Alexis Dimcev a fost validată cu calificativul foarte bine. Autorul a mulţumit la final Preasfinţiei sale Mihai Frăţilă şi domnului cercetător Emanuel Cosmovici pentru sprijinul acordat în realizarea cercetării.
