Papa Francisc către Episcopii asiatici: Trei ispite
18.08.2014, Seul (Catholica) - Este nevoie de o înţelegere profundă a identităţii noastre de creştini pentru a combate tendinţa actuală de reducere a credinţei la superficialitate, le-a spus Papa Francisc celor 68 de Episcopi din 35 de ţări asiatice reuniţi cu ocazia călătoriei sale în Coreea de Sud. „Fără o înrădăcinare în Cristos, adevărurile pentru care trăim ajung să se ştirbească, practica virtuţilor devine formalistă şi dialogul este redus la o formă de negociere”, a avertizat el în discursul din 17 august de la Sanctuarul din Haemi.
În alocuţiunea sa de duminică, Pontiful a abordat tema identităţii creştine, evidenţiind atât ameninţările majore din societatea de astăzi cât şi căile prin care Episcopii o pot îmbrăţişa şi evangheliza mai bine. Astfel, prima şi cea mai perfidă ameninţare la adresa identităţii creştine stă în „strălucirea înşelătoare a relativismului”, care „întunecă strălucirea adevărului şi, zguduind pământul sub picioarele noastre, ne împinge spre nisipuri mişcătoare, nisipurile mişcătoare ale învălmăşelii şi disperării. […] Nu vorbesc aici despre relativismul înţeles numai ca un sistem de gândire, ci despre acel relativism practic zilnic care, în manieră aproape imperceptibilă, slăbeşte orice identitate.”
A vorbit apoi despre superficialitate: „tendinţa mai degrabă de a ne amuza cu lucrurile la modă, cu fleacurile şi distracţiile, decât de a ne dedica lucrurilor care contează realmente. Într-o cultură care exaltă efemerul şi oferă numeroase locuri de evadare şi de fugă, acest lucru prezintă o problemă pastorală serioasă. Pentru slujitorii Bisericii, această superficialitate se poate manifesta şi în faptul de a fi fascinaţi de programele pastorale şi de teorii, în defavoarea întâlnirii directe şi fructuoase cu credincioşii noştri, şi chiar cu necredincioşii, în special tinerii, care au în schimb nevoie de o solidă cateheză şi de o călăuzire spirituală sigură.” În fine, a treia ispită abordată a fost aceea de „a ne ascunde în spatele răspunsurilor uşoare, al frazelor făcute, al legilor şi regulamentelor”.
Abordând provocările specifice Bisericii din Asia, Papa a subliniat că dialogul este o parte esenţială a misiunii în regiune. „Dar în asumarea drumului dialogului cu persoane şi culturi, care trebuie să fie punctul nostru de plecare şi punctul nostru de referinţă fundamentală care ne conduce la ţinta noastră? Desigur el este identitatea noastră proprie, identitatea noastră de creştini. Nu putem să ne angajăm într-un adevărat dialog dacă nu suntem conştienţi de identitatea noastră.” Identitatea creştină cere verificarea trăirii credinţei în Biserică, cateheză şi activităţi cu tinerii, slujirea săracilor şi încurajarea vocaţiilor la preoţie şi viaţă consacrată. În fine, „dialogul autentic cere şi o capacitate de empatie”. Şi a explicat:
„Provocare ce ni se pune este aceea de a nu ne limita la ascultarea cuvintelor pe care alţii le rostesc, ci de a percepe comunicarea nespusă a experienţelor lor, a speranţelor lor, a aspiraţiilor lor, a dificultăţilor lor şi a ceea ce îndrăgesc ei mai mult. Această empatie trebuie să fie rodul privirii noastre spirituale şi al experienţei personale, care ne determină să-i vedem pe ceilalţi ca fraţi şi surori, să ‘ascultăm’, prin şi dincolo de cuvintele şi acţiunile lor, ceea ce inimile lor doresc să comunice. […] Eu nu pot să dialoghez dacă sunt închis faţă de celălalt. Deschidere? Mai mult: primire! Vino în casa mea, tu, în inima mea. Inima mea te primeşte. Vrea să te asculte. Această capacitate de empatie ne face capabili de un adevărat dialog uman, în care cuvinte, idei şi întrebări provin dintr-o experienţă de fraternitate şi de umanitate împărtăşită.”
A abordat şi problema prozelitismului. „Cu identitatea mea şi cu empatia, deschiderea mea, merg cu celălalt. Nu încerc să-l aduc de partea mea, nu fac prozelitism. Papa Benedict ne-a spus clar: ‘Biserica nu creşte prin prozelitism, ci prin atracţie’.” Amintindu-l apoi pe Papa Ioan Paul al II-lea a explicat că „angajarea noastră pentru dialog se întemeiază pe însăşi logica întrupării: în Isus, Dumnezeu însuşi a devenit unul dintre noi, a împărtăşit existenţa noastră şi ne-a vorbit cu limba noastră. În acest spirit de deschidere faţă de ceilalţi, sper cu fermitate că ţările din continentul vostru cu care Sfântul Scaun încă nu are o relaţie deplină nu vor ezita să promoveze un dialog în folosul tuturor.”
„Iubiţi fraţi, vă mulţumesc pentru primirea voastră fraternă şi cordială”, a spus Papa la finalul discursului său. „Bunul Păstor, care cunoaşte şi iubeşte pe fiecare dintre oile sale, să conducă şi să întărească eforturile voastre în a le aduna în unitate cu El şi cu toţi ceilalţi membri ai turmei sale răspândite în lume.”
