Mii de bătrâni s-au întâlnit în Piaţa San Pietro cu Papa Francisc şi Papa emerit Benedict al XVI-lea
28.09.2014, Vatican (Catholica) - Zeci de mii de persoane au participat în Piaţa San Pietro la întâlnirea Papei Francisc cu bătrânii şi bunicii din lume. A fost prezent şi Papa emerit Benedict al XVI-lea, salutat cu căldură pe esplanadă de Papa Francisc, în timp ce Andrea Bocelli cânta „Con te partirò”. A deschis întâlnirea Mons. Vincenzo Paglia, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Familie, care a spus că Papa emerit este „primul bunic între toţi bunicii”, şi a observat că adesea bătrâneţea este trăită ca un naufragiu, iar fragilitatea ca o condamnare. A amintit apoi cum actriţa Anna Magnani era mândră de ridurile ei, pe care, spunea ea, „mi le-am câştigat unul câte unul”. Au urmat câteva mărturii, între care aceea a lui Mubarak, refugiat irakian din Kurdistan, aflat în piaţă împreună cu soţia, Aneesa: căsătoriţi de 51 de ani, au zece copii şi 12 nepoţi. Mubarak a amintit suferinţele poporului său.
În continuare a vorbit Papa Francisc: „Vă mulţumesc că aţi venit atât de numeroşi! Şi mulţumesc pentru primirea sărbătorească: astăzi este sărbătoarea voastră, sărbătoarea noastră! Îi mulţumesc Mons. Paglia şi tuturor celor care au pregătit-o. Îi mulţumesc în special Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru prezenţa sa. Am spus de multe ori că mă bucur că el locuieşte aici în Vatican, pentru că este ca şi cum l-am avea acasă pe bunicul înţelept. Mulţumesc! Am ascultat mărturiile câtorva dintre voi, care prezintă experienţe comune pentru atâţia bătrâni şi bunici. Însă una era diferită: aceea a fraţilor veniţi din Qaraqosh, scăpaţi dintr-o persecuţie violentă… Violenţa asupra bătrânilor este inumană, ca aceea asupra copiilor. Dar Dumnezeu nu vă abandonează, este cu voi!… Aceşti fraţi ne mărturisesc că şi în încercările cele mai dificile, bătrânii care au credinţă sunt ca nişte arbori care continuă să aducă rod.”
„Bătrâneţea, în mod deosebit, este un timp de har, în care Domnul ne reînnoieşte chemarea Sa: ne cheamă să păstrăm şi să transmitem credinţa, ne cheamă să ne rugăm, în special să mijlocim; ne cheamă să fim aproape de cel care are nevoie… Bătrânii, bunicii au o capacitate de a înţelege situaţiile mai dificile: o mare capacitate! Şi atunci când se roagă pentru aceste situaţii, rugăciunea lor este tare, este puternică! Bunicilor, care au primit binecuvântarea de a vedea pe fiii fiilor, le este încredinţată o misiune mare: să transmită experienţa vieţii, istoria unei familii, a unei comunităţi, a unui popor; să împărtăşească o înţelepciune cu simplitate şi însăşi credinţa: moştenirea cea mai preţioasă! Fericite acele familii care au bunicii apropiaţi!”
„Dar nu întotdeauna bătrânul, bunicul, bunica are o familie care poate să-l primească. Şi atunci sunt binevenite casele pentru bătrâni… cu condiţia să fie într-adevăr case, şi nu închisori! Şi să fie pentru bătrâni, şi nu pentru interesele altcuiva! Nu trebuie să fie institute în care bătrânii trăiesc uitaţi, ca ascunşi, neglijaţi. Mă simt aproape de atâţia bătrâni care trăiesc în aceste institute şi mă gândesc cu recunoştinţă la cei care merg să-i viziteze şi se îngrijesc de ei. Casele pentru bătrâni ar trebui să fie ‘plămâni’ de umanitate într-o ţară, într-un cartier, într-o parohie; ar trebui să fie ‘sanctuare’ de umanitate unde cel care este bătrân şi slab este îngrijit şi păzit ca un frate sau o soră mai mare.”
„Însă există şi realitatea abandonării bătrânilor: de câte ori sunt respinşi bătrânii cu atitudini de abandonare, care sunt o adevărată eutanasie ascunsă! Este efectul acelei culturi a rebutului care face mult rău lumii noastre. Se aruncă pruncii, se aruncă tinerii pentru că nu au loc de muncă, şi se aruncă bătrânii cu pretenţia de a menţine un sistem economic ‘echilibrat’, în centrul căruia nu este persoana umană, ci banul… Noi creştinii, împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă, suntem chemaţi să construim cu răbdare o societate diferită, mai primitoare, mai umană, mai inclusivă, care nu are nevoie să-l arunce pe cel care este slab în trup şi în minte, dimpotrivă, o societate care îşi măsoară propriul ‘pas’ tocmai după aceste persoane.” După discursul Papei a început partea a doua a întâlnirii, Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc şi concelebrată de numeroşi preoţi în vârstă.
