Relatio post disceptationem – A asculta: contextul şi provocările la adresa familiei

13.10.2014, Vatican (Catholica) - Raportul post-discuţii (relatio post disceptationem) al Sinodului extraordinar privind familia a fost prezentat în această dimineaţă de raportorul general al Adunării, Cardinalul Peter Erdo. El rezumă principalele reflecţii ale Părinţilor sinodali, reieşite din sesiunile generale de săptămâna trecută, formând baza pentru documentele finale ale Sinodului. Raportul fixează trei direcţii principale, care dau şi structura documentului: „A asculta, a vedea situaţia de astăzi a familiei, în complexitatea luminilor şi umbrelor ei; a privi, cu privirea fixată asupra lui Cristos, pentru a reevalua cu reînnoită prospeţime şi entuziasm ceea ce revelaţia transmisă de credinţa Bisericii ne spune despre frumuseţea şi demnitatea familiei; şi a discuta în lumina Domnului Isus pentru a discerne căile în care Biserica şi societatea îşi pot reînnoi angajamentul faţă de familie.”

„Izvor de bucurii şi de încercări, de sentimente şi relaţii profunde – uneori rănite, familia este cu adevărat o ‘şcoală de umanitate’, de care avem mare nevoie.” Vă oferim câteva fragmente din documentul prezentat de Cardinalul Peter Erdo. Astfel, în partea intitulată „A asculta: contextul şi provocările la adresa familiei”, se arată că „schimbările antropologice şi culturale influenţează astăzi toate aspectele vieţii… Este necesar să fim conştienţi de pericolul crescând reprezentat de un individualism exasperat care deformează legăturile familiale şi sfârşeşte prin a considera fiecare component al familiei ca o unitate izolată.” Cel mai dificil test pentru familiile de astăzi este însă considerată a fi adesea singurătatea, legată de „nesiguranţa tot mai mare a locului de muncă” şi de „impozitele mari care cu siguranţă nu îi încurajează pe tineri să se căsătorească”.

„În multe contexte, şi nu doar în Apus, practica de a coabita înainte de căsătorie, sau chiar a coabitării ne-orientate spre asumarea formei unei legături instituţionale, este tot mai răspândită. Mulţi copii se nasc în afara căsătoriei, în special în anumite ţări, şi sunt mulţi care cresc în consecinţă cu doar unul dintre părinţii lor sau într-un context familial lărgit sau reconstituit. Numărul de divorţuri creşte şi nu rareori se întâlnesc cazuri în care deciziile sunt luate doar pe baza factorilor economici. Condiţia femeilor trebuie încă să fie apărată şi promovată, situaţiile de violenţă în familie nefiind rare. Copiii sunt adesea obiect de dispută între părinţi, şi sunt adevăratele victime ale destrămării familiei.”

„Problema fragilităţii emoţionale este foarte actuală: o afectivitate narcisistă, instabilă sau schimbătoare nu ajută întotdeauna la a se ajunge la o mai mare maturitate. În acest context, cuplurile sunt adesea nesigure şi ezitante, luptând pentru a găsi modalităţi de a creşte. Multe tind să rămână în primele etape ale vieţii emoţionale şi sexuale. Criza în cuplu destabilizează familia şi poate duce, prin separare şi divorţ, la consecinţe grave pentru adulţi, copii şi societate în ansamblu, slăbind legăturile individuale şi sociale. Scăderea populaţiei nu numai creează o situaţie în care alternanţa generaţiilor nu mai este asigurată, dar în timp, de asemenea, riscă să conducă la sărăcie economică şi o pierdere a speranţei în viitor.

„În acest context, Biserica este conştientă de nevoia de a oferi un cuvânt semnificativ de speranţă. Este necesar să se pornească de la convingerea că omul vine de la Dumnezeu şi că, prin urmare, o reflecţie capabilă să repună marile întrebări cu privire la sensul existenţei umane poate găsi un teren fertil în aşteptările cele mai profunde ale omenirii. Valorile mari ale căsătoriei şi familiei creştine corespund căutării care distinge existenţa umană, chiar într-un timp marcat de individualism şi hedonism. Este necesar să acceptăm oamenii în fiinţa lor concretă, să ştim cum să îi sprijinim în căutările lor, să le încurajăm dorinţa de Dumnezeu şi dorinţa de a se simţi parte deplină a Bisericii, chiar şi în cazul celor care au experimentat eşecuri sau se găsesc în cele mai diverse situaţii. Acest lucru presupune ca doctrina credinţei, conţinutul de bază care trebuie să fie făcut tot mai bine cunoscut, să fie propusă alături de milostivire.”