Sinod 2014: A douăsprezecea sesiune generală

16.10.2014, Vatican (Catholica) - A douăsprezecea sesiune generală, de azi-dimineaţă, a inclus prezentarea, în Adunare, a rapoartelor celor zece grupuri mici, împărţite după limbă: două în franceză, trei în engleză, trei în italiană şi două în spaniolă. În general grupurile mici au prezentat atât o evaluare a „Relatio post disceptationem” (RPD – raportul post dezbateri), un document provizoriu publicat la mijlocul drumului Sinodului, precum şi propuneri de încorporat în „Relatio Synodi” (RS – raportul Sinodului), documentul definitiv şi concluziv al Adunării.

Mai întâi a fost exprimată o oarecare uimire privitor la publicarea, deşi legitimă, a RPD, dat fiind că este un document de lucru ce nu exprimă o opinie împărtăşită de toţi Părinţii sinodali. De aceea, după ce şi-au exprimat aprecierea pentru munca presupusă de redactarea textului şi privitor la structura lui, grupurile mici şi-au prezentat sugestiile. S-a subliniat mai întâi că în RPD există o concentrare pe familiile în criză, fără o referinţă mai largă la mesajul pozitiv al Evangheliei familiei sau la faptul că instituţia căsătoriei, ca Sacrament, ca uniune indisolubilă între un bărbat şi o femeie, îşi menţine foarte actuală valoarea în care multe cupluri cred. De aceea s-a exprimat speranţa că RS va conţine un mesaj puternic de încurajare şi de sprijin pentru Biserică şi pentru cuplurile căsătorite.

Mai mult, s-a remarcat că este esenţial să se sublinieze mai clar doctrina despre căsătorie, subliniindu-se că este un dar de la Dumnezeu. S-a mai propus ca elementele neconţinute în RPD să fie integrate în RS, precum tema adopţiei, exprimându-se speranţa că procedurile birocratice vor fi uşurate, atât la nivel naţional cât şi internaţional, dar şi temele biotehnologiilor şi răspândirea culturii via internet, care pot condiţiona viaţa de familie, precum şi o notă privind importanţa politicilor în favoarea familiei. În plus s-a spus că o mai mare atenţie trebuie acordată prezenţei bătrânilor în familii, dar şi familiilor care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă. Au fost denunţate fenomenele grave ale prostituţiei, mutilărilor genitale la femei şi exploatarea minorilor pentru scopuri sexuale şi pentru muncă. Este important, s-a spus, să se sublinieze rolul esenţial al familiilor în evanghelizare şi în transmiterea credinţei, subliniindu-se misiunea ei misionară. Per ansamblu scopul este să se ofere o idee mai echilibrată şi globală despre familie, în sens creştin.

Privitor la situaţiile familiale dificile, grupurile mici au subliniat că Biserica trebuie să fie o casă primitoare pentru toţi, pentru ca nimeni să nu se simtă refuzat. Dar s-a cerut o mai mare claritate, pentru a se evita confuzia, ezitarea şi eufemismele în limbaj, privitor de exemplu la legea gradualităţii, pentru ca să nu devină gradualitatea legii. Diferite grupuri şi-au exprimat, mai mult, perplexitatea privitor la analogia făcută cu paragraful 8 din „Lumen Gentium”, până acolo încât s-a dat impresia unei deschideri din partea Bisericii spre legitimizarea situaţiilor familiale iregulare, chiar dacă ele pot să reprezinte o fază pe drumul spre căsătoria sacramentală. Alte grupuri şi-au exprimat speranţa pentru o aprofundare a conceptului împărtăşaniei spirituale, ca să fie evaluată şi eventual promovată şi răspândită.

În ceea ce priveşte posibilitatea participării la Euharistie a divorţaţilor recăsătoriţi, au reieşit două idei principale: pe de o parte s-a spus că doctrina nu poate fi modificată şi să rămână ca în prezent; pe de altă parte să se deschidă posibilitatea împărtăşirii, cu o abordare bazată pe compasiune şi milostivire, dar doar în anumite condiţii. Mai mult, s-a sugerat ca problema să fie studiată de o comisie interdisciplinară. S-a sugerat o mai mare atenţie în relaţie cu persoanele divorţate care nu s-au recăsătorit, şi care sunt adesea mărturisitoare eroice ale fidelităţii conjugale. În acelaşi timp s-a insistat pe o accelerare a procedurilor de recunoaştere a nulităţii căsătoriei şi a confirmării validităţii; mai mult, s-a subliniat că copiii nu sunt o greutate ci un dar de la Dumnezeu, rodul iubirii dintre soţi.

S-a cerut o orientare mai cristocentrică, precum şi sublinierea clară a legăturii dintre Sacramentul Căsătoriei şi al Botezului. Viziunea lumii trebuie să fie trecută prin lentilele Evangheliei, încurajându-i pe oameni la convertirea inimii. Mai mult, s-a spus că, în ciuda imposibilităţii echivalării căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie cu uniunile homosexuale, persoanele de această orientare trebuie să primească însoţire pastorală, iar demnitatea lor trebuie apărată, fără a se da de înţeles că este vorba de o aprobare, din partea Bisericii, a orientării şi stilului lor de viaţă. Cât priveşte poligamia, în special poligamii convertiţi la catolicism şi care doresc să participe la Sacramente, s-a sugerat efectuarea unui studiu.

Grupurile mici au susţinut o mai largă reflecţie asupra figurii Mariei şi a Sfintei Familii, pentru o mai bună promovare ca model de referinţă pentru toate familiile. În fine, s-a cerut să se sublinieze că RS va fi un document pregătitor pentru Sinodul ordinar programat pentru octombrie 2015.