Pr. Antonio Spadaro: Dincolo de zid. Dialog dintre un musulman, un rabin şi un creştin
06.11.2014, Roma (Catholica) - Pe 5 noiembrie 2014, a apărut în librăriile italiene cartea „Oltre il muro. Dialogo tra un musulmano, un rabbino e un cristiano” („Dincolo de zid. Dialog dintre un musulman, un rabin şi un creştin”), publicată de Editura Rizzoli. Volumul se bazează pe conversaţia dintre preotul Antonio Spadaro, doctorul Omar Abboud şi rabinul Abraham Skorka, protagonişti – împreună cu Papa Francisc – ai îmbrăţişării istorice de la Ierusalim, devenită imagine simbol pentru pontificatul lui Jorge Mario Bergoglio. Radio Vatican l-a intervievat pe autor, pr. Antonio Spadaro, directorul publicaţiei „Civiltà Cattolica”.
„Această carte ia naştere din fascinaţia unei îmbrăţişări, acea îmbrăţişare din faţa Zidului Plângerii, dintre un creştin, în persoana Papei, un evreu, în persoana rabinului Abraham Skorka, şi Omar Abboud, un exponent musulman. Forţa acelei îmbrăţişări a reuşit să depăşească, chiar să străpungă într-un anumit fel zidul de diviziune, dacă putem spune astfel. Când percepem forţa prieteniei, ne dăm seama că toate armele juste ale diplomaţiei şi ale medierilor conţin întotdeauna în ele o formă de ipocrizie, dar nu şi prietenia: prietenia este simplă şi sinceră. De aceea, aş spune că această îmbrăţişare indică o cale, o cale foarte clară a unui parcurs lung pe care nu-l putem urma singuri.”
Întrebat ce l-a impresionat din conversaţia cu Omar Abboud şi Abraham Skorka, prieteni vechi ai Papei Francisc, autorul a spus: „În primul rând marea familiaritate şi forţa prieteniei avute cu aceste persoane. În carte sunt istorisite şi amănunte foarte intense şi vii ale acestei prietenii. Vorbind cu ei, atât la Roma cât şi la Buenos Aires de două ori, cu ambii, am avut de asemenea ocazia să iau contact direct cu locurile în care trăiesc. De exemplu, biblioteca lui Omar Abboud, care este musulman, conţine multe cărţi de teologie creştină ce i-au fost dăruite chiar de Papa Francisc. M-a surprins să văd aceste volume în biblioteca sa şi l-am întrebat de ce, dându-mi apoi seama de raportul de prietenie intensă devenită ulterior o legătură de profundă comunicare a înţelepciunii religioase şi de credinţă.”
„În cadrul acestui tip de raport este posibil să se accepte înţelepciunea celuilalt, privind la semnificaţia profundă, aşadar dincolo de bariere, de garduri. Mărturia [celor doi prieteni] ne ajută să-l înţelegem mai bine pe Pontif, văzându-l dintr-o perspectivă ebraică şi din cea musulmană.” Pe coperta cărţii apare o frază a Papei Francisc, devenită deja memorabilă: „Este dificil să construieşti pacea, însă este un chin să trăieşti fără pace”. În fond, Papa indică o cale ce este poate cea mai simplă dar şi cea mai rezolutivă în acelaşi timp: şi anume calea dialogului şi a prieteniei.
„Pacea este foarte dificil de obţinut şi, din punctul de vedere al Papei, aceasta nu se dobândeşte aşezându-se la o masă şi discutând idei în mod abstract”, a continuat pr. Spadaro. „Viziunea Papei asupra dialogului este una foarte concretă. Pentru a dialoga trebuie făcut ceva împreună. Aceasta este întrucâtva lecţia rezultată din experienţa argentiniană ce este în fond o naţiune construită pe imigraţie şi pe confluenţa de tradiţii religioase culturale foarte diferite. Aceste persoane nu au făcut conferinţe, dialoguri abstracte, mese rotunde, ci mai degrabă au construit ceva împreună, o parte din societate şi, reflectând asupra muncii lor împreună, au reuşit să ne propună şi nouă un model de dialog şi de parcurs spre pace.”
