Patriarhul Bartolomeu: Fidelitatea faţă de trecut trebuie să aibă însemnătate pentru viitor
01.12.2014, Istanbul (Catholica) - Duminică, 30 noiembrie 2014, în sărbătoarea liturgică a Apostolului Andrei, sfânt patron al Bisericii din Constantinopol, la ora 9.30, Papa Francisc a participat împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I la Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfântul Gheorghe de la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. La sosirea sa la Fanar, Papa a fost primit de Patriarh, care l-a însoţit în interiorul bisericii. La sfârşitul celebrării, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I s-a adresat „Preasfinţitului şi preaiubitului frate întru Cristos, Episcop al Romei Antice”, dând „glorie şi laudă Dumnezeului nostru Întreit” pentru bucuria acestei vizite.
„Păstrăm încă proaspătă în inima noastră amintirea întâlnirii noastre cu Sanctitatea Voastră în Ţara Sfântă, în evlavioasă adoraţie comună a locului unde s-a născut, a trăit, a învăţat, a pătimit, a înviat şi s-a înălţat unde era mai înainte Învăţătorul credinţei noastre, dar şi amintirea recunoscătoare a evenimentului istoric, că acolo s-au întâlnit predecesorii noştri de fericită amintire Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ecumenic Athenagoras… Toţi succesorii acelor călăuze inspirate au parcurs de atunci şi parcurg această cale, instituind, binecuvântând şi susţinând dialogul de iubire şi de adevăr între Bisericile noastre pentru înlăturarea obstacolelor care timp de un mileniu întreg s-au acumulat în relaţiile dintre ele, dialog între fraţi şi nu ca odinioară între rivali, cu sinceritate, împărţind corect cuvântul adevărului, dar şi respectându-se reciproc ca fraţi.”
Amintind Conciliile ecumenice, în care „părinţii comuni din Bisericile noastre” au dat credinţa „ca moştenire Bisericilor noastre, ca fundament neclintit al unităţii noastre”, Patriarhul a îndreptat atenţia şi către viitor: „Într-adevăr, Preasfinţite Frate, datoria noastră nu se epuizează în trecut, ci îndeosebi se extinde, mai ales în zilele noastre, la viitor. Pentru că la ce foloseşte fidelitatea noastră faţă de trecut, dacă aceasta nu înseamnă nimic pentru viitor? La ce foloseşte mândria noastră pentru ceea ce am primit, dacă toate acestea nu se traduc în viaţă pentru omul şi pentru lumea de astăzi şi de mâine?… Biserica este chemată să aibă privirea sa îndreptată nu atât spre ieri, cât mai ales spre astăzi şi spre mâine. Biserica există pentru lume şi pentru om şi nu pentru ea însăşi.”
„Cum va supravieţui omenirea sfâşiată astăzi de diferite diviziuni, ciocniri şi duşmănii, de multe ori chiar în numele lui Dumnezeu? Cum va fi distribuită bogăţia pământului în mod mai egal, aşa încât mâine omenirea să nu trăiască sclavia cea mai execrabilă pe care a cunoscut-o vreodată? Ce planetă vor găsi următoarele generaţii pentru a locui pe ea, când omul contemporan în lăcomia sa o distruge fără milă şi în mod iremediabil?”, a întrebat Patriarhul, arătând că ştiinţa, politica sau tehnologia nu sunt în măsură „să garanteze viitorul, dacă omul nu primeşte mesajul reconcilierii, al iubirii şi al dreptăţii, mesajul acceptării celuilalt, a celui diferit, chiar şi a duşmanului… Iată pentru ce este urgent mai mult decât oricând drumul spre unitatea celor care invocă numele marelui Făcător de pace.”
Patriarhul ecumenic a remarcat că în perioada scurtă de când Papa Francisc se află la conducerea Bisericii Catolice, acesta a devenit cunoscut şi apreciat între altele pentru „simplitatea, umilinţa şi iubirea faţă de toţi… Inspiraţi încredere celor necredincioşi, speranţă celor disperaţi, aşteptare celor care aşteaptă o Biserică iubitoare faţă de toţi… Oferiţi fraţilor Voştri ortodocşi speranţa că pe parcursul timpului Vostru, apropierea celor două mari vechi Biserici ale noastre va continua să se edifice pe temeliile solide ale tradiţiei noastre comune, care dintotdeauna a respectat şi a recunoscut în Trupul Bisericii un primat al iubirii, al onoarei şi al slujirii, în cadrul sinodalităţii, pentru ca să fie mărturisit ‘cu o singură gură şi o singură inimă’ Dumnezeul Întreit şi să se reverse iubirea Sa în lume.”
Amintind de pregătirea care se face pentru Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, convocat în Constantinopol, în anul 2016, Patriarhul şi-a exprimat regretul că, „din păcate, ruptura milenară a comuniunii euharistice între Bisericile noastre încă nu permite convocarea unui mare Conciliu Ecumenic comun. Aşadar, să ne rugăm ca, fiind restabilită comuniunea deplină între ele, să nu întârzie să apară şi această mare şi importantă zi. Până la acea zi binecuvântată, participarea ambelor Biserici ale noastre la viaţa sinodală a celeilalte se va exprima prin trimiterea de observatori, aşa cum deja se întâmplă, la invitaţia Voastră respectuoasă, în timpul Sinoadelor din Biserica Voastră şi cum – sperăm – vrem să se întâmple, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi în timpul realizării Sfântului şi Marelui nostru Sinod.”
„Problemele pe care conjunctura istorică le ridică în faţa Bisericilor ne impun nouă depăşirea introvertirii şi faptul de a le înfrunta pe cât posibil cu colaborări mai strânse. Nu mai avem luxul de a acţiona singuri. Persecutorii de astăzi ai creştinilor nu întreabă la care Biserică aparţin victimele lor. Unitatea, pentru care ne străduim mult, se realizează deja în unele regiuni, din păcate, prin martiriu. Aşadar, să întindem împreună mâna omului contemporan, mâna singurului care este în măsură să-l mântuiască prin intermediul crucii şi învierii Sale.”
