Papa Francisc: A vindeca vârstnicul şi nu a-l lăsa să moară

06.03.2015, Vatican (Catholica) - Atunci când „logica utilităţii se impune asupra logicii solidarităţii şi a gratuităţii”, societatea are „datoria” de a proteja persoana umană, a afirmat Papa Francisc primindu-i în audienţă pe participanţii la Adunarea Plenară a Academiei Pontificale pentru Viaţă, care în aceste zile în Vatican este chemată să reflecteze asupra temei: „Asistenţa vârstnicilor şi îngrijirile paliative”. Tema, a subliniat preşedintele Academiei, Mons. Ignacio Carrasco de Paula, nu este doar „o recunoaştere justă a celor care ne-au deschis căile vieţii”, este o cuvenită „preţuire a demnităţii lor inalienabile”, dar şi un mod de a recunoaşte „protagonismul lor autentic”.

Persoana umană rămâne întotdeauna preţioasă, „chiar şi atunci când este marcată de vârstă şi de boală”, a reafirmat Papa Francisc în Sala Clementină, reflectând împreună cu participanţii la Plenara Academiei Pontificale pentru Viaţă asupra societăţii contemporane. Împotriva logicii utilităţii, care pătrunde chiar şi în familii, Pontiful a amintit că persoana, „iubită de Dumnezeu”, este un bine pentru ea însăşi şi pentru alţii. „Atunci când viaţa sa devine foarte fragilă şi se apropie de încheierea existenţei pământeşti, simţim responsabilitatea de a o asista şi de a o însoţi în modul cel mai bun.”

„Biblia rezervă un avertisment sever pentru cei care îşi neglijează sau îşi maltratează părinţii. Aceeaşi judecată este valabilă astăzi când părinţii, deveniţi bătrâni sau mai puţin utili, rămân marginalizaţi până la abandonare”. Invitaţia Pontifului este aşadar aceea de a lua aminte, cu o inimă docilă, la Cuvântul lui Dumnezeu conţinut în poruncile biblice, în particular la acela care ne cere să cinstim pe părinţi şi care „în sens larg ne aminteşte cinstea pe care o datorăm tuturor persoanelor bătrâne”.

„‘A cinsti’ astăzi ar putea să fie tradus şi ca obligaţia de a avea respect extrem şi de a îngriji pe cel care, datorită condiţiei sale fizice sau sociale, ar putea să fie lăsat să moară sau ‘să fie omorât’. Toată medicina are un rol special în cadrul societăţii ca martoră a cinstei care se datorează persoanei bătrâne şi oricărei fiinţe umane. Evidenţa şi eficienţa nu pot să fie singurele criterii care să conducă acţiunea medicilor, aşa cum nu sunt nici regulile sistemelor sanitare şi profitul economic. Un stat nu poate crede că va câştiga cu medicina. Dimpotrivă, nu există obligaţie mai importantă pentru o societate decât aceea de a păzi persoana umană.”

Îngrijirile paliative, a subliniat Papa Francisc, au fost până acum „o preţioasă însoţire pentru bolnavii oncologici, dar astăzi sunt multe şi variate bolile, adesea legate de bătrâneţe, caracterizate de a slăbire cronică progresivă şi care pot să se folosească de acest tip de asistenţă. Bătrânii au nevoie în primul rând de îngrijirile rudelor – a căror afecţiune nu poate să fie înlocuită nici măcar de structurile cele mai eficiente sau de lucrătorii sanitari cei mai competenţi şi caritabili. Când nu sunt autosuficienţi sau au o boală avansată sau terminală, bătrânii se pot bucura de o asistenţă cu adevărat umană şi să primească răspunsuri adecvate la exigenţele lor graţie îngrijirilor paliative oferite pentru a integra şi a sprijini îngrijirile date de rude.”

„Îngrijirile paliative au obiectivul de a alina suferinţele în faza finală a bolii şi de a asigura în acelaşi timp pacientului o însoţire umană adecvată. Este vorba despre un sprijin important mai ales pentru bătrâni, care, din cauza vârstei, primesc mereu mai puţină atenţie de la medicina curativă şi rămân adesea abandonaţi. Abandonarea este ‘boala’ cea mai gravă a bătrânului, şi chiar nedreptatea cea mai mare pe care pot să o îndure: cei care ne-au ajutat să creştem nu trebuie să fie abandonaţi atunci când au nevoie de ajutorul nostru, de iubirea noastră şi de duioşia noastră.”

Legături

• Textul integral al discursului papal