Părinţii Sfintei Tereza de Lisieux vor fi canonizaţi în această toamnă

06.03.2015, Vatican (Catholica) - Părinţii Sf. Tereza de Lisieux, Fericiţii Louis şi Zelie Martin, vor fi canonizaţi în acest an în aceeaşi lună cu cea în care se va desfăşura Sinodul pe tema familiei. „Mulţumim lui Dumnezeu că în luna octombrie vor fi canonizaţi doi soţi: părinţii Sf. Tereza de Lisieux”, a spus Cardinalul Angelo Amato în cadrul unei întâlniri din 27 februarie 2015 organizată de Libreria Editrice Vaticana. Intitulat „La ce sunt buni sfinţii?”, evenimentul a evidenţiat importanţa sfinţeniei în familie.

Cardinalul Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a spus: „Sfinţii nu sunt doar preoţi şi persoane consacrate, ci şi laici”, referindu-se la cei doi soţi francezi. Anunţul făcut de Cardinal a venit la scurt timp după ce Episcopul Jean-Claude Boulanger, al Diecezei de Bayeux-Lisieux, a dezvăluit intenţia sa de a deschide cauza de beatificare a surorii mai mari a Sf. Tereza, Leonie Martin, al treilea dintre cei nouă copii ai cuplului Louis şi Zelie, şi membră a Ordinului Vizitaţiunii.

Louis şi Zelie au fost beatificaţi în 19 octombrie 2008, de Papa Benedict al XVI-lea, iar canonizarea lor va fi prima de acest fel din istorie, în care un cuplu căsătorit sunt proclamaţi sfinţi împreună. Cauza lor de canonizare a avansat mai rapid decât aceea a Fericiţilor soţi Luigi şi Maria Beltrame Quattrocchi, care au fost beatificaţi împreună în octombrie 2001. Căsătorindu-se în 1858 la doar 3 luni după ce s-au cunoscut, Louis şi Zelie au trăit ca frate şi soră timp de aproape un an, dar în cele din urmă au ajuns să aibă nouă copii. Patru au murit la o vârstă fragedă, iar celelalte cinci fiice au intrat toate în mănăstire.

Amândoi încercaseră anterior la rândul lor să intre în viaţa consacrată – Louis ca şi călugăr într-o mănăstire augustiniană, iar Zelie ca şi călugăriţă în Ordinul Surorilor Carităţii Sf. Vincenţiu de Paul. Zelie a fost refuzată din cauza problemelor respiratorii şi a frecventelor migrene, iar Louis nu a putut să intre deoarece nu ştia vorbi limba latină, care pe atunci era o cerinţă obligatorie pentru intrarea în seminar. Louis a devenit ceasornicar iar Zelie dantelăreasă, fiind cunoscuţi pentru viaţa lor exemplară de sfinţenie, care includea Liturghia zilnică la ora 5.30 a.m., rugăciunea Angelus şi Vesperele, odihna duminicală şi postirea în Advent şi în Postul Mare.

De asemenea, cuplul invita săraci să ia masa la ei acasă şi vizitau frecvent bătrâni, învăţându-le astfel pe fiicele lor să îi trateze pe cei dezavantajaţi ca egali. Zelie a murit de cancer la vârsta de 46 de ani, lăsându-l pe Louis să aibă grijă de cele cinci fiice ale lor: Marie, Pauline, Leonie, Celine şi Tereza, care avea pe atunci doar patru ani. Louis a murit în 1894, după ce a suferit în 1889 două atacuri cerebrale, urmate de cinci ani de boală mentală gravă.