Conferinţa „Noi suntem de partea vieţii”, la Iaşi
29.03.2015, Iaşi (Catholica) - Miercuri, 25 martie 2015, în solemnitatea Bunei Vestiri, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la publicarea Enciclicei Evangelium vitae a Papei Ioan Paul al II-lea, a organizat o conferinţă cu titlul „Noi suntem de partea vieţii”. Scopul a fost acela de a conştientiza darul vieţii, de a lansa o invitaţie caldă către inima părinţilor care au primit misiunea nobilă de a fi colaboratorii lui Dumnezeu în dăruirea vieţii şi de a sensibiliza persoanele care îşi desfăşoară activitatea în spitale, aziluri şi orfelinate.
Evenimentul s-a desfăşurat în Aula Sinodală a Catedralei Sfânta Fecioară Maria, Regină, din Iaşi, şi a fost moderat de Eugenia Dămătăr, care i-a avut ca invitaţi pe dr. Agnes Bacuşcă, medic de familie, şi pr. dr. Felician Tiba. Darul vieţii a fost tratat din perspectivă antropologică, medicală şi morală. La această conferinţă au participat PS Petru Gherghel, pr. Iosif Dorcu, preoţi din Iaşi, persoane consacrate, familii tinere şi credincioşi, aflăm din relatarea de pe Ercis.ro.
În deschiderea conferinţei, înainte de a vorbi despre misterul vieţii, Eugenia Dămătăr a adresat întrebarea „Cine este persoana umană?” Printre altele, moderatoarea a spus: „Viaţa este frumoasă, pentru că este dar divin. Vorbim despre viaţă, dar despre viaţa care nu este lut, ci despre viaţa care a primit suflul lui Dumnezeu. Libertatea noastră se termină când este în joc viaţa altei persoane. Nimeni dintre noi nu are dreptul nici să întrerupă viaţa altei persoane, nici să o fabrice în laborator. Doar Domnul este Autorul vieţii. Toţi suntem ‘setaţi’ să fim mame sau taţi, dar viaţa are nevoie să fie generată nu doar biologic, ci şi spiritual şi moral, fiecare după chemarea pe care o are”.
Pr. Felician a expus în 10 puncte cheia de interpretare şi de aplicativitate a întregii învăţături a Papei Ioan Paul al II-lea, aşa cum se desprinde din lecturarea Enciclicei Evangelium vitae: „Viaţa este o problemă a zilelor noastre. Viaţa este provocarea prin excelenţă. Viaţa este ameninţată din toate părţile. Viaţa trebuie înţeleasă ca libertate absolută. Viaţa se află între permisivitate şi dezinteres moral. Viaţa ucisă – de la delict la drept. Viaţa blocată prin contracepţie. Viaţa îşi are ‘cuibul’ în Dumnezeu. Viaţa începe din momentul conceperii. Viaţa, vestea bună pentru toţi!” Pr. Felician a conchis prezentarea sa prin cuvintele de recunoştinţă pe care fiecare dintre noi trebuie să le adresăm din toată inima părinţilor noştri: „Mulţumesc, mamă! Mulţumesc, tată! Pentru că m-aţi adus în lume!”
Doamna doctor Agnes Bacuşcă, în discursul intitulat „Dumnezeu este medicul, eu slujitorul său”, a creionat rolul medicinii în apărarea vieţii şi atitudinea medicului în interacţiunea cu persoanele bolnave: „Medicina este o lucrare divino-umană, este lucrarea lui Dumnezeu prin mâinile omului. Dumnezeu face totul, dar printr-o medicină de care se foloseşte şi care se cere umană. O medicină umană este o medicină care se preocupă de bolnav, înainte de boală. A îngriji înseamnă înainte de toate a înţelege omul nu numai în unitatea sa, ci şi în unicitatea sa”.
Propunând spre reflecţie cuvintele lui Georges Bernanos: „Spune-mi ce idee îţi faci despre fericire şi-ţi voi spune cine eşti”, dr. Agnes a explicat ce înseamnă iubirea adevărată şi împărtăşită, văzută prin obiectivul medicinii. „Omul este chemat la eroism, nu la laşitate. Iubirea adevărată înseamnă: îţi vreau binele, vreau să trăieşti. Ea ne impulsionează spre un ideal tot mai înalt. Căutând fericirea, eu pot să fiu victima unui egoism tenace, să-mi construiesc fericirea în detrimentul fericirii altcuiva (să exploatez, să fur, să asasinez)”.
Suferinţa bolnavilor devine pentru cei care interacţionează cu ei o lecţie de răbdare şi acceptare. „Apropierea de bolnav se face cu tact, responsabilitate, sinceritate, respect. Primele priviri, surâsul amabil, dialogul, disponibilitatea sunt decisive pentru a câştiga încrederea bolnavului şi a-l face colaborator la actul medical”. Doamna dr. Agnes a împărtăşit spre finalul prezentării, din experienţa sa profesională din cadrul penitenciarului din Iaşi, unde a lucrat, şi s-a declarat a fi o luptătoare pentru apărarea vieţii: medicul catolic este slujitorul vieţii!
În intervenţia de la sfârşitul conferinţei, Preasfinţitul Petru Gherghel a mărturisit bucuria mamei sale şi a familiei întregi, de a primi după şapte de ani de la naşterea ultimului copil darul unei noi vieţi. Şi copilul pe care mama sa l-a acceptat cu disponibilitate este chiar dânsul! A amintit de întâlnirile şi corespondenţa trimisă reprezentanţilor instituţiilor statului, care deşi au misiunea de a apăra şi favoriza dezvoltarea armonioasă a vieţii, au avut poziţii contrare învăţăturii morale şi creştine.
