Papa Francisc: Viaţa noastră nu se termină în faţa pietrei unui mormânt

01.04.2015, Vatican (Catholica) - Triduumul pascal nu este doar un timp de comemorare a Patimii Domnului ci şi de intrare în misterul lui, a spus Papa Francisc la audienţa generală desfăşurată astăzi în Piaţa San Pietro. Cu Liturghia Cinei Domnului de mâine începe apogeul anului liturgic. Vorbind despre actul spălării picioarelor, Sfântul Părinte a spus că Isus Cristos a dorit să exprime sensul vieţii şi pătimirii Sale, venit nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji. „Aşa se întâmplă de fiecare dată când facem memorialul Domnului în Euharistie: intrăm în comuniune cu Cristos Slujitorul pentru a asculta de porunca Sa, aceea de a ne iubi aşa cum El ne-a iubit. Dacă ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie fără să fim dispuşi sincer să ne spălăm picioarele unii altora, noi nu recunoaştem Trupul Domnului. Este slujirea lui Isus care se dăruieşte pe sine însuşi, total.”

Reflectând la comemorarea morţii lui Cristos în Vinerea Mare, Papa Francisc a atras atenţia asupra faptului că, „cu Jertfa Sa, (Mântuitorul) a transformat cea mai mare fărădelege în cea mai mare iubire”. A amintit de bărbaţii şi femeile care şi astăzi dau mărturie despre „iubirea perfectă”, un exemplu fiind pr. Andrea Santoro, misionarul italian ucis în Turcia în anul 2006. „Acest exemplu al unui om din timpurile noastre, şi atâtea altele, ne susţin în oferirea vieţii noastre ca dar de iubire fraţilor, imitându-l pe Isus. Şi astăzi există atâţia bărbaţi şi femei, adevăraţi martiri care îşi oferă viaţa lor cu Isus pentru a mărturisi credinţa, numai pentru acest motiv. Este o slujire, slujire a mărturiei creştine până la sânge, slujire pe care ne-a făcut-o Cristos: ne-a răscumpărat până la sfârşit.”

În Sâmbăta Sfântă, a continuat Papa, Biserica în rugăciune contemplă „odihna” lui Cristos în mormânt. A subliniat că este şi o zi de reflecţie asupra Preasfintei Fecioare, „prima şi desăvârşita ucenică, prima şi desăvârşita credincioasă”. „În întunericul care învăluie creaţia, Ea rămâne singura ce ţine aprinsă flacăra credinţei, sperând împotriva oricărei speranţe în Învierea lui Isus.” În fine, cu Vigilia pascală întunericul nopţii uneori pare a ne pătrunde sufletele, dar Cristos vine cu focul iubirii lui Dumnezeu şi risipeşte acest întuneric. „Noi ştim că noaptea este mai întunecată cu puţin înainte ca să înceapă ziua. Dar tocmai în acel întuneric Cristos e cel care învinge şi care aprinde focul iubirii. Piatra durerii este dată la o parte lăsând spaţiu speranţei. Iată marele mister al Paştelui!”

„Viaţa noastră nu se termină în faţa pietrei unui mormânt, viaţa noastre merge dincolo cu speranţa în Cristos care a înviat chiar din acel mormânt. Fiind creştini suntem chemaţi să fim santinele ale dimineţii, care ştiu să vadă semnele Celui Înviat, aşa cum au făcut femeile şi discipolii care au mers la mormânt în zorii primei zile a săptămânii.” Ultimul îndemn al audienţei a fost ca „în aceste zile ale Triduum-ului Sfânt să nu ne limităm să comemorăm pătimirea Domnului, ci să intrăm în mister, să ne însuşim sentimentele Sale, atitudinile Sale”.