Calea Crucii la Coloseum a amintit de martirii de astăzi
04.04.2015, Vatican (Catholica) - Atât celebrarea Patimii din Bazilica San Pietro, cât şi Calea Crucii desfăşurată la Coloseum mai apoi, au reflectat persecutarea creştinilor în toată lumea. „În Tine, Iubire divină, vedem din nou astăzi pe fraţii noştri persecutaţi: decapitaţi, răstigniţi pentru credinţa lor, în faţa ochilor noştri, adesea cu complicitatea tăcerii noastre”, a spus Pontiful în scurta reflecţie din 3 aprilie, de după Calea Crucii.
Afirmaţia vine la o zi după masacrarea a 147 de studenţi – majoritatea creştini, separaţi de colegii lor musulmani înaintea atacului – la Universitatea Garissa din Kenya, de către bărbaţi înarmaţi din gruparea Al Shebaab. Papa Francisc a condamnat „acest act de brutalitate lipsită de sens” în scrisoarea de condoleanţe trimisă Conferinţei Episcopale Kenyene, rugându-se „pentru convertirea inimii atacatorilor”. Conform scrisorii semnate de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, Sfântul Părinte a chemat autorităţile să sporească eforturile pentru încetarea violenţei, promovând dreptatea şi pacea. Înainte de alocuţiunea papală de la Calea Crucii, la celebrarea din Bazilica San Pietro, predicatorul papal pr. Raniero Cantalamessa a vorbit de asemenea de persecutarea creştinilor. Referindu-se la cei 21 de creştini copţi ucişi în februarie de ISIS, pr. Cantalamessa a afirmat că Cristos le-a dat „tăria să moară şoptind numele lui Isus”.
La finalul Căii Crucii, Episcopul Romei a vorbit despre suferinţele îndurate de Cristos în timpul Pătimirii Sale. „În cruzimea Patimii Tale vedem cruzimea din inima noastră şi din acţiunile noastre”, a spus el. „O, victoriosule Cristos răstignit, Calea Crucii Tale este sinteza vieţii Tale, icoana ascultării faţă de voinţa Tatălui şi împlinirea iubirii Tale infinite pentru noi, care suntem păcătoşi.” Papa a vorbit şi despre cei care, asemenea lui Cristos în timpul Patimii, se simt abandonaţi, „desfiguraţi de neglijenţa noastră şi de indiferenţa noastră”. Pontiful a încheiat cerându-i lui Dumnezeu să ne înveţe „cum Calea Crucii este Calea spre Înviere” şi că „Vinerea Mare este calea spre Paştele Luminii”. „Învaţă-ne că Dumnezeu nu îşi uită niciodată copiii şi nu încetează niciodată să ne ierte şi să ne îmbrăţişeze cu milostivirea Sa infinită. Dar învaţă-ne de asemenea să nu încetăm niciodată să cerem iertare şi să credem în milostivirea fără limite a Tatălui.”
