Papa Francisc: Credinţa este istorie de păcat şi de har
30.04.2015, Vatican (Catholica) - Creştinul face parte dintr-o istorie de păcat şi de har, fiind mereu pus în faţa alternativei: a sluji sau a se lăsa slujiţi de fraţi, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi, 30 aprilie 2015, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Istoria şi slujirea: în predică, Papa Francisc s-a oprit asupra acestor două aspecte, ce reprezintă două caracteristici ale identităţii creştinului. Reflectând asupra primului aspect, cel al istoriei, Pontiful a subliniat că Sfinţii Petru şi Paul „nu au vestit un Isus înafara istoriei”. Ei îl vesteau pe Isus în cadrul istoriei unui popor, a unui popor pe care Dumnezeu l-a făcut să meargă timp de secole pentru a ajunge la maturitate, la plinătatea timpurilor, citim pe situl Radio Vatican. Dumnezeu intră în istorie şi merge alături de poporul Său.
Creştinii sunt oamenii care fac parte din istorie, aparţinând unui popor aflat în mişcare. Creştinul nu poate fi conceput ca existând de unul singur, în mod egoist, ca o persoană spirituală de laborator, fiind în schimb persoane integrate într-un popor care are un parcurs lung de făcut până la revenirea Domnului. Istoria căreia îi aparţine creştinul este o istorie de har dar şi de păcat, a amintit Pontiful la Sfânta Liturghie: „Câţi păcătoşi, câte crime. Şi în prima lectură din Liturghia zilei [din Faptele Apostolilor], Sf. Paul îl aminteşte pe Regele David, un om care, înainte de a fi un sfânt, a fost un mare păcătos. Istoria noastră trebuie să includă sfinţi şi păcătoşi. Istoria personală a fiecăruia trebuie să asume păcatul pentru a ajunge la iertare şi a fi însoţiţi de har. Nu există identitate creştină fără istorie”.
A doua caracteristică a creştinului este slujirea: „Isus le spală picioarele discipolilor, îndemnându-ne să facem asemenea Lui: să slujim. Cineva mi-ar putea spune: ‘Dar, părinte, suntem cu toţii egoişti’. Aşa să fie, oare? Nu, slujirea eu-lui este un păcat, o obişnuinţă de care trebuie să ne eliberăm. Trebuie să cerem iertare, pentru ca Dumnezeu să ne convertească. Suntem chemaţi la slujire. A fi creştini nu este un fapt de faţadă, sau o conduită socială, nu este asemenea unui fard aplicat sufletului pentru a apărea mai frumos. A fi creştini înseamnă să facem ceea ce a făcut Isus: să slujim”. Papa ne-a îndemnat să ne întrebăm. Care este atitudinea inimii mele? Vreau ca alţii să mă slujească sau mă slujesc de alţii, de comunitate, de parohie, de familie, de prieteni? Atitudinea mea este una de slujire?
