Fr. James de la Taizé: aniversări şi participarea românească

11.05.2015, Cluj (Catholica) - Comunitatea Taizé este o comunitate monastică creştină de bărbaţi în Taizé, Franţa iniţiat de fratele Roger în 1940. Comunitatea este formată din mai mult de o sută de bărbaţi din multe naţiuni. Viaţa lor se concentrează pe rugăciune şi muncă. Taizé a creat un stil unic de muzică religioasă, ce reflectă natura meditativă a comunităţii. Muzica Taizé dezvoltă fraze simple, de obicei versete din Psalmi sau alte fragmente din Scriptură, repetate sau cântate în canon. Anul acesta comunitatea din Taizé, unde anual participă mii de pelerini din România, sărbătoreşte 75 de ani de la înfiinţarea comunităţii şi comemorează 10 ani de la moartea fratelui Roger care anul acesta ar fi împlinit 100 de ani. Cu această ocazie pr. Stelian Veres a realizat un interviu cu fratele James, responsabil cu tinerii din România care anual sosesc în Taizé. Interviul a apărut în publicaţia Vasarnap a Arhidiecezei de Alba-Iulia şi a fost tradus de Elena Giurgiu.

– Ştiu că anul acesta împliniţi 75 de ani de la înfiinţarea comunităţii. Cum se simte spiritualitatea, comunitatea din care faceţi parte la această vârstă?

– Comunitatea se simte impulsionată să continue pe drumul pe care fratele Roger l-a deschis, acum şaptezeci şi cinci de ani, când a început să trăiască în această casă din satul Taizé. Este un drum de încredere. Pentru el cuvântul „încredere” nu a fost doar o simplă expresie. Cuprinde o chemare: a primi într-un mod simplu dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de toţi oamenii, a ne înrădăcina viaţa în această iubire şi a ne asuma riscurile pe care aceasta le implică. Suntem recunoscători să vedem că tinerii continuă să vină aici în număr atât de mare. Întreaga noastră viaţă în Taizé e încă marcată de el. Moştenirea pe care ne-a lăsat-o e încă foarte vie. Şi, probabil, cea mai mare expresie a acestei moşteniri este rugăciunea comună, de trei ori pe zi. Prin simplitatea ei, cântec, tăcere şi lectura biblică, rugăciunea ne conduce direct la esenţă, la dragostea lui Dumnezeu. În această rugăciune putem primi ceea ce fratele Roger a căutat să găsească de-a lungul întregii sale vieţi: pacea inimii.

Un alt lucru important legat de moştenirea lăsată este că, indiferent dacă era împreună cu mii de oameni în biserică sau cu o singură persoană, fratele Roger avea aceeaşi dorinţă: să înţeleagă acea persoană, să găsească darul pe care Dumnezeu l-a pus în el sau în ea, şi sa încurajeze acest lucru în fiecare om. Aceasta atitudine continuă să influenţeze profund viaţa comunităţii. Şi, nu în ultimul rând, cred că ceea ce ne-a lăsat cuprinde o căutare neîncetată de pace şi reconciliere, şi o puternică responsabilitate şi solidaritate faţă de cei mai săraci. ### De aceea tema principală a întâlnirii internaţionale din vară ce va avea loc în Taizé va fi: posibile căi spre o nouă solidaritate. Fratele Roger a căutat, de-a lungul întregii sale vieţi, să combine spiritualitatea şi angajamentul faţă de ceilalţi, viaţa interioară şi solidaritatea. Dorim să continuăm a trăi în acelaşi mod.

– Care este legătura tinerilor din România cu comunitatea Taize? Anual câţi tineri din România merg în Taize?

– Deja din perioada comunistă, fraţi şi tineri erau trimişi de comunitatea din Taizé să viziteze creştinii din România. Nu era întotdeauna uşor, erau urmăriţi de poliţie, oamenii pe care îi vizitau trebuiau să aibă mare grijă. Cred că acum nu putem să realizăm cum a fost, dacă nu am trăit noi înşine acea perioadă. Acum câţiva ani am vizitat o biserică din Sibiu, unde mi-au arătat o cruce Taizé, pe care o foloseau din 1980. De aproape se putea vedea că nu era o singură imagine, ci o mulţime de pătrăţele lipite cu grijă, care formau icoana. Unul din fraţi o ascunsese într-o carte, fiecare bucată între diferite pagini, pentru a nu fi găsită şi confiscata de poliţie.

După schimbările din 1989/90, vizitele în ambele sensuri au crescut enorm – fraţi şi tineri voluntari sunt trimişi în vizită în România, şi, bineînţeles, între 2000 şi 3000 de tineri vin în Taizé în fiecare vară. Un număr asemănător participa şi la întâlnirile de iarnă organizate în capitalele europene. Cel mai surprinzător lucru legat de pelerinii ce vin din România este diversitatea contextului cultural şi confesional: ortodocşi, protestanţi, romano-catolici, greco-catolici, români, maghiari, saşi şi şvabi, şi alţii. Faptul că vin la Taizé grupuri de tineri din toate Bisericile e foarte important pentru noi.

– Anul acesta fratele Roger ar fi împlinit 100 de ani; în acelaşi an comemoraţi 10 ani de la decesul lui – ce evenimente veţi organiza?

– De-a lungul întregului an 2015 comunitatea sărbătoreşte a 75-a aniversare a fondării comunităţii şi îi invită pe toţi să comemoreze 100 de ani de la naşterea fratelui Roger şi 10 ani de la moartea lui. Dar nu vrem să fie o comemorare privind spre trecut. Fratele Alois, succesorul fratelui Roger ca prior al comunităţii, spune că prima lui impresie despre fratele Roger era să vadă după rugăciunea de dimineaţă grabă cu care pleca pentru a-şi începe ziua de muncă. A simţit întotdeauna importantă şi urgenţă de a merge înainte.

Ca pregătire pentru 2015, Fratele Alois a propus o căutare, timp de 3 ani, de reînnoire, în lumina Evangheliei, a angajamentului faţă de solidaritatea umană. Aceasta va culmina anul acesta în Taizé cu „Adunarea tinerilor pentru o nouă solidaritate”, intre 9-16 august, la care sunt aşteptaţi tineri cu vârstele între 18 şi 35 de ani. Pe 16 august, vom încheia cu o rugăciune specială de mulţumire, în memoria a 10 ani de la moartea sa. Comemorări speciale vom avea de-a lungul întregului an. Pe 10 mai invităm prietenii din regiunea Taizé la o rugăciune de mulţumire pentru a comemora 100 de ani de la naşterea fratelui Roger. În iulie va avea loc o săptămână de reflecţie asupra relevanţei vocaţiei călugăreşti, cu tineri trăind o viaţă religioasă sau monastică, iar în septembrie un colocviu pentru tineri teologi, pornind de la gânduri şi scrieri ale fratelui Roger.

– Tinerii din România aşteaptă demult organizarea unei întâlniri Taize de iarnă la noi în ţară: când ar putea fi posibilă? De cine ţine organizarea acestei întâlniri în România?

– Am făcut vizite în România împreună cu fratele Alois, şi de fiecare dată visa la momentul în care ne vom întoarce pentru o întâlnire europeana de iarnă. Dacă suntem invitaţi vom veni! Dar nu putem promite când; poate încă nu a venit momentul. Dar tinerii din România au fost atât de fideli în participările lor la aceste întâlniri în alte ţări! Este important ca aceia pe care i-au vizitat să fie invitaţi să cunoască ospitalitatea, credinţa profundă şi marea diversitate a acestui loc minunat.