Doi teologi despre iertarea păcatului avortului

06.09.2015, Roma (Catholica) - „Am primit cu mare bucurie știrea despre Scrisoarea Papei Francisc privind indulgența cu ocazia Jubileului Milostivirii, ce exprimă concret modul în care Biserica este angajată în vestirea, cu ton decis, a bunătății îndurătoare a lui Dumnezeu. Noutatea conținută este, am putea spune, veche, căci documentul amintește de fapt cum harul lui Dumnezeu ne este dat din belșug”, a declarat pr. Aristide Fumagalli, profesor de Teologie Morală la Facultatea Pontificală de Teologie din Italia de Nord și la Seminarul din Milano, analizând și comentând indulgența prilejuită de Jubileul Milostivirii, într-un interviu pentru Radio Vatican.

Întrebat dacă Papa este un „îngăduitor”, preotul profesor a precizat: „Nu cred să fi găsit în Scrisoare nimic transgresiv ce ar privi necesitatea unui mare efort pentru primirea harului și nu se găsesc nici măcar derogări de la doctrina tradițională și de la practica Bisericii în legătură cu indulgențele. În Scrisoare se reafirmă că modalitatea cea mai bună pentru a fi cuceriți de o iubire care să fie și milostivă în același timp este contactul concret și viu cu iubirea lui Dumnezeu care iartă chiar și răul făcut”.

De asemenea, pr. Fumagalli s-a oprit și asupra indicațiilor Papei privind faptele de milostenie, „prin care harul iertării poate veni la credincios prin trăirea concretă a experienței personale, în aspectele în care se angajează în mod major la sintonizarea vieții potrivit învățăturilor evanghelice”. Referitor la modul în care trebuie să se pregătească preoții, teologul Fumagalli a spus că aceștia „nu trebuie să contribuie la creșterea apăsării din cauza sensului de vinovăție, ci trebuie să-l conducă pe penitent spre eliberare.

Există un dinamism ce necesită să fie practicat în acest caz, în care nu trebuie să existe doar preocuparea delineării și definirii păcatului înfăptuit, ci și aceea a-l vedea în lumina unui parcurs care să permită ieșirea din situația în care se află penitentul. Cred că aceasta este busola necesară în pregătirea pentru Jubileul Milostivirii”. Climatul pe care Scrisoarea îl creează în contextul jubiliar va permite înfruntarea unor tematici spinoase, printre care și aspectele ce vor fi dezbătute de Adunarea sinodală potrivit logicii milostivirii și a disponibilității de a urma căile reconcilierii.

Robert Cheaib, profesor de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana, ne amintește că Scrisoarea Papei Francisc nu este un document care răstoarnă ceea ce Biserica a spus până acum, după cum a comentat, în mod eronat, o parte a presei. „În Enciclica ‘Evangelium Vitae’, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre acest aspect, despre pericolul de a lua iertarea ca pe un schimb facil. Iertarea este destinată să schimbe viața, nu să îi îmbuneze relele, iar milostivirea nu este o invitație la laxism, ci un îndemn la a întâlni un Dumnezeu drept – prin ‘drept’ neînțelegându-se un călău, ci Cel care te sfințește.”