Papa Francisc: Gândirea unică dorește să distrugă identitatea creștină
16.11.2015, Vatican (Catholica) - Gândirea unică și umanismul care iau locul omului adevărat, Isus Cristos, distrug identitatea creștină. Să nu scoatem la licitație cartea noastră de identitate creștină este îndemnul stăruitor al Papei Francisc, la predica la Liturghia de dimineață, celebrată luni, 16 noiembrie 2015, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pornind de la lectura zilei, din prima carte a Macabeilor, Pontiful a amintit că aceasta relatează despre „rădăcină perversă”, păcătoasă, care a apărut în acele timpuri: regele elen Antioh Epifan, feciorul regelui Antioh, care a impus unele practici păgâne în Israel „poporului ales”, adică „Bisericii din acel moment”, citim pe situl Radio Vatican.
Papa Francisc a comentat „imaginea rădăcinii care crește sub pământ”: „Fenomenologia rădăcinii este aceasta: ‘Nu se vede, pare să nu facă niciun rău, dar apoi crește și arată adevărata ei față’. Este o ‘rădăcină rațională, ba chiar logică’, ce i-a determinat pe câțiva israelieni să se alieze cu națiunile alăturate pentru a fi protejați: ‘De ce atât de multe diferențe? De ce de când ne-am despărțit de ei ni s-au întâmplat atâtea rele? Să mergem ne alăturăm din nou lor, căci suntem la fel'”. Pontiful a explicat această lectură cu trei cuvinte-cheie: „mondenitate”, „apostazie” și „persecuție”. Mondenitatea înseamnă să facem ceea ce face toată lumea, adică să spunem: „Nu mai contează identitatea noastră creștină, suntem toți identici”.
În acest fel, foarte mulți israelieni „au renegat credința lor și s-au îndepărtat de Sfânta Alianță”. Iar „partea atât de rațională – suntem ca toată lumea, suntem normali – a devenit distrugerea”, a continuat Succesorul lui Petru: „Apoi regele a prescris în toată împărăția sa ca toți să fie un singur popor – ideea unică, mondenă – și fiecare să abandoneze propriile obiceiuri. Toate popoarele s-au adaptat la ordinele împăratului. De asemenea, mulți evrei au acceptat cultul acestuia: să jertfească idolilor și să profaneze. Apostazie. Așadar, mondenitatea conduce la gândire unică și la apostazie. Nu sunt permise diferențele: toți sunt la fel.” Și în istoria Bisericii s-a văzut aceasta, a subliniat Papa, mărturisind că îi vine în minte ca exemplu schimbarea numelui la diferite sărbători religioase, „precum Nașterea Domnului, care are un alt nume pentru a-i fi ștearsă identitatea”.
În Israel au fost arse cărțile legii, „și dacă cineva asculta legea, judecata regelui îl condamna la moarte”. Aceasta este „persecuția”, care începe printr-o „rădăcină veninoasă”. „Am fost întotdeauna impresionat de faptul că Isus, la Cina cea de Taină, în acea rugăciune lungă, se roagă pentru unitatea ucenicilor Săi și îi cere Tatălui să îi izbăvească de orice spirit lumesc, de orice mondenitate, pentru că aceasta distruge lumea; spiritul lumesc conduce la o gândire unică”, a repetat Papa. „Se pornește de la o rădăcină, care poate fi mică, și se termină cu oroarea dezolării, în persecuție. Aceasta este înșelăciunea lumească.”
„De aceea Isus a cerut Tatălui ceresc, la Cina cea de Taină: ‘Tată, Eu nu îți cer să îi scoți din lume, ci apără-i de lume’, de această mentalitate, de acest umanism, care dorește să ia locul omului adevărat – Isus Cristos – care vine să distrugă identitatea creștină și ne conduce la o gândire uniformă, gen ‘Toți fac aceasta, noi de ce nu am face-o?’ În aceste vremuri, aceasta trebuie să ne dea de gândit”. Papa Francisc a invitat să medităm „Care este identitatea noastră?”, dacă „este o identitate mondenă?” sau ne numim „creștini” doar pentru că am fost botezați și provenim dintr-o țară creștină. Pontiful a atenționat că mondenitatea survine încet, crește, este justificată și apoi contagiază: „crește ca rădăcina, este logică”, ne spune „să facem ca toți oamenii, căci nu suntem atât de diferiți”. Mondenitatea caută întotdeauna o justificare, pentru ca în cele din urmă să provoace multe rele.
„Liturghia, în aceste ultime zile ale anului liturgic latin, ne îndeamnă să ne ferim de ‘rădăcinile otrăvitoare’ care ne ‘conduc departe de Dumnezeu’: să ne rugăm Domnului pentru Biserică, pentru ca El să o păzească de orice formă de mondenitate, pentru ca Biserica să aibă întotdeauna identitatea dată ei de Isus Cristos; ca toți să avem identitatea pe care am primit-o prin Botez, iar această identitate să nu fie aruncată, pentru că vrem să fim ca toți ceilalți, din motive de ‘normalitate’. Fie ca Domnul să ne dea harul de a menține și păstra identitatea noastră creștină, împotriva spiritului mondenității care crește, se justifică și contagiază.”

