Papa Francisc: Să ne rugăm pentru cei morți și pentru cei vii
01.12.2016, Vatican (Catholica) - În ultima sa cateheză despre milostivire, Papa Francisc s-a concentrat pe rugăciunea pentru cei vii și pentru cei morți, precum și pe îngroparea celor morți, insistând că din moment ce toți suntem parte a aceleiași familii în Cristos, trebuie să ne amintim constant să ne rugăm unii pentru alții.
„Necesitatea acestei rugăciuni este și mai evidentă dacă o punem în lumina mărturisirii de credință care spune: ‘Cred în împărtășirea sfinților’. Este misterul care exprimă frumusețea milostivirii pe care Isus ne-a revelat-o. De fapt, împărtășirea sfinților arată că toți suntem cufundați în viața lui Dumnezeu și trăim în iubirea Sa. Toți, vii și răposați, suntem în comuniune, adică suntem într-o unire; uniți în comunitatea celor care au primit Botezul și a celor care sunt hrăniți cu Trupul lui Cristos și fac parte din marea familie a lui Dumnezeu. Toți suntem aceeași familie, uniți. Și pentru aceasta ne rugăm unii pentru alții.”
Pontiful a spus aceste cuvinte pelerinilor strânși în Aula Paul al VI-lea din Vatican, pentru audiența generală care a încheiat seria de cateheze dedicate milostivirii. Seria a început toamna trecută, în deschiderea Jubileului Milostivirii, încheiat anul acesta pe 20 noiembrie. „Catehezele se termină, milostivirea trebuie să continue!”, a subliniat el. Atrăgând atenția asupra faptei de milostivire de îngropare a celor morți a admis: „Poate să pară o cerere stranie; în schimb, în unele zone ale lumii care trăiesc sub flagelul războiului, cu bombardamente care zi și noapte seamănă frică și victime nevinovate, această faptă este în mod trist actuală. […] Și astăzi există cei care își riscă viața pentru a îngropa sărmanele victime ale războaielor. Așadar, această faptă de milostenie trupească nu este departe de existența noastră zilnică.”
A vorbit apoi despre rugăciunea pentru cei răposați, „un semn de recunoștință pentru mărturia pe care ne-au lăsat-o și pentru binele pe care l-au făcut. Este o mulțumire adusă Domnului pentru că ni i-a dăruit și pentru iubirea lor și prietenia lor. Biserica se roagă pentru răposați în mod deosebit în timpul Sfintei Liturghii. […] O amintire simplă, eficace, încărcată de semnificație, pentru că îi încredințează pe cei dragi ai noștri milostivirii lui Dumnezeu. Ne rugăm cu speranță creștină ca să fie cu El în paradis, așteptând să ne întâlnim împreună în acel mister de iubire pe care nu îl înțelegem, dar care știm că este adevărat pentru că este o promisiune pe care a făcut-o Isus. Toți vom învia și toți vom rămâne pentru totdeauna cu Isus, cu El.”
A îndemnat și „să uităm a ne ruga și pentru cei vii, care împreună cu noi în fiecare zi înfruntă încercările vieții”. A amintit de „mamele și la tații care îi binecuvântează pe copiii lor dimineața și seara. Există acest obicei în unele familii: a binecuvânta pe copil este o rugăciune”. Și a continuat: „pentru noi și pentru alții să cerem mereu ca să se facă voința lui Dumnezeu, ca în Tatăl Nostru, pentru că voința Sa este cu siguranță binele cel mai mare, binele unui Tată care nu ne abandonează niciodată: a ne ruga și a lăsa ca Duhul Sfânt să se roage în noi. Și acest lucru este frumos în viață: a ne ruga mulțumindu-i lui Dumnezeu, lăudându-l, cerând ceva, plângând când există vreo dificultate, ca acel om. Însă inima să fie mereu deschisă Duhului pentru ca să se roage în noi, cu noi și pentru noi.”
Legături
Imagini
