Propunerea de prelatură este analizată de SSPX

06.02.2017, Roma (Catholica) - În timp ce neînțelegerile dintre Vatican și Societatea Sf. Pius al X-lea (SSPX) continuă să existe, reprezentanții ambelor părți au afirmat că propunerea unei prelaturi personale pare a fi cea mai bună opțiune, fiind acum în studiu. SSPX crede „că autoritățile romane consideră prelatura personală ca fiind structura canonică ce reflectă cel mai bine situația noastră reală”, a spus Episcopul Bernard Fellay, superior general al Societății, într-un interviu din 3 februarie pentru publicația hispanică ‘Vida Nueva”. Cât privește însăși Societatea, „noi credem de asemenea că prelatura personală este cea mai potrivită formă pentru Societate în circumstanțele actuale”.

Prelatura personală, o jurisdicție eclezială fără limite geografice, cu dreptul de a-și desfășura propriile inițiative pastorale, a fost propusă ca soluție pentru SSPX de ani de zile. În prezent, singura prelatură personală în Biserică este Opus Dei. În ciuda ezitării îmbrățișării acestei soluții în trecut, Episcopul Fellay dă de înțeles că opinia SSPX se schimbă. Într-un interviu tot pentru „Vida Nueva”, dar cu Arhiepiscopul Guido Pozzo, ce conduce comisia Ecclesia Dei, responsabilă de dialogul doctrinal cu SSPX, acesta spune că acum se face „o profundă examinare”, urmând să se ajungă la un proiect de constituții pentru prelatura SSPX care să fie prezentat Sfântului Părinte. Condiția necesară, a subliniat el, pentru recunoașterea canonică rămâne „adeziunea la conținuturile Declarației Doctrinale pe care Sfântul Scaun a înaintat-o SSPX”.

SSPX a fost fondată de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre în 1970 pentru formarea preoților, ca urmare a ceea ce el considera a fi erorile ce au pătruns în Biserică după Conciliul Vatican II. Relațiile lui cu Sfântul Scaun au devenit mai tensionate în 1998, când a consacrat patru Episcopi fără acordul Papei Ioan Paul al II-lea. Consacrarea ilicită a dus la excomunicarea Episcopilor (consacratori și consacrați), excomunicare ridicată în 2009 de Papa Benedict al XVI-lea. Atunci Pontiful de origine germană sublinia că menținerea diferențelor doctrinale face ca membrii Societății „să nu aibă statut canonic în Biserică, iar slujitorii ei să nu poată să își exercite legitim misiunea”. Cele mai mari obstacole în calea reconcilierii SSPX cu Sfântul Scaun îl reprezintă poziția privitor la libertatea religioasă din declarația „Dignitatis humanae”, respectiv declarația „Nostra aetate”, ambele din Conciliul Vatican II, despre care lefebvriștii spun că ar contrazice învățătura catolică anterioară.

În interviul amintit, Episcopul Fellay spune că există încă piedici de depășit înainte să se ajungă la unitatea deplină, și că „astăzi, ca și ieri, principalul obstacol îl reprezintă gradul de obligație al aderenței la Conciliul Vatican II”. Un pas important a fost făcut atunci când Arhiepiscopul Pozzo a afirmat că „anumite texte din Conciliu nu constituie criterii de catolicitate”. Printre acestea sunt texte legate de libertatea religioasă, de religiile necreștine, de ecumenism și de reforma liturgică. „Dacă vom putea să aflăm că aceasta este linia întregii Biserici și nu doar a unei persoane sau a alteia, acest fapt va fi decisiv”, a susținut el, dar a avertizat că mai sunt unele „linii roșii” pe care Societatea nu este încă dispusă să le treacă. Concret se referă, printre altele, la modul în care se practică ecumenismul, la anumite practici liturgice, dar și la modul în care este văzută relația dintre Biserică și stat.

Episcopul Fellay spune în interviu care este „condiția sine quae non” ca să se ajungă la comuniune: „Roma să ne accepte așa cum suntem”. El a criticat „profunda diviziune din Biserică dintre conservatori și progresiști”. „Într-o anumită măsură noi suntem victimele acestei dispute, dat fiind că declarația oficială a comuniunii noastre cu Scaunul lui Petru nu va împăca ambele poziții.” Prelatul a spus că este dificil să se estimeze când se va realiza reconcilierea, dar Roma pare mai deschisă unei recunoașteri publice „a statutului nostru de catolici”. Răspunzând unor etichete atribuite frecvent Societății, precum „ultraconservatori” sau „sectari”, a spus că dacă o persoană dorește să descalifice SSPX cu aceste etichete, „atunci trebuie să condamne întreaga Biserică Catolică, în toată istoria ei”. „Noi pur și simplu urmăm și aplicăm ceea ce s-a practicat de către Biserică în lumea întreagă, de secole.” Liderul SSPX a spus că procesul de unificare a început sub Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și a continuat cu Papa Benedict al XVI-lea, care a jucat „un rol foarte important”, dar se pare că „cei mai importanți pași au loc în pontificatul Papei Francisc”.

În interviul din aceeași publicație, Arhiepiscopul Pozzo subliniază că „un bun catolic nu poate respinge Conciliul Vatican II, deoarece este o adunare universală a Episcopilor în jurul Papei”. Problema ține de interpretarea documentelor conciliare. Papa Benedict al XVI-lea, amintea el, spunea că interpretarea corectă este citirea documentelor „într-o linie de înnoire în continuitate cu tradiția”. „Conciliul Vatican II trebuie înțeles și citit în contextul tradiției Bisericii și a magisteriului ei constant”, amintind că „autoritatea magisterială a Bisericii nu se poate opri în 1962”. După atingerea reconcilierii depline dintre Vatican și SSPX, pot avea loc alte discuții despre anumite teme „care nu țin propriu-zis de credință, ci sunt teme ce se referă la aplicarea pastorală a orientărilor și învățăturilor conciliare”, prelatul oferind ca exemple concrete relația dintre Biserică și stat, ecumenismul, dialogul interreligios și reforma liturgică.

„O discuție mai profundă a acestor teme poate să fie utilă pentru o mai mare precizie și clarificare, pentru a evita neînțelegerile sau ambiguitățile care, din păcate, sunt atât de răspândite”, a explicat Arhiepiscopul, menționând că este important să evităm să fim rigizi sau blocați pe poziții, în timp ce pretindem că totuși suntem deschiși discuțiilor. Se declară încrezător în calea asumată de Vatican în relație cu SSPX: „nu sunt nici optimist, nici pesimist, ci realist și am încredere că mergem în direcția bună”.