Papa Francisc: Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să deschidem ochii pentru a-i iubi pe ceilalți
08.02.2017, Vatican (Catholica) - În Mesajul pentru Postul Mare din acest an, Papa Francisc s-a concentrat, în ceea ce ar putea fi o predică lungă, pe importanța la a-i recunoaște pe ceilalți ca un dar. „Relația corectă cu persoanele constă în a le recunoaște valoarea cu recunoștință. Chiar și săracul de la poarta bogatului nu este un obstacol deranjant, ci un apel la a ne converti și a ne schimba viața… Fiecare persoană este un dar, fie că este vecinul nostru, fie un sărac necunoscut”. Pontiful a adăugat că Postul Mare „este un timp propice pentru a deschide poarta pentru orice nevoiaș și a recunoaște în el chipul lui Cristos”. Dat publicității marți, 7 februarie 2017, Mesajul Papei este intitulat „Cuvântul este un dar. Celălalt este un dar”.
Mesajul se centrează pe pasajul din Evanghelia lui Luca relatând relația dintre săracul Lazăr și bogatul care îl respinge, un episod favorit la care se întoarce adesea. Pontiful spune că Postul Mare este un timp favorabil pentru a intensifica viața noastră spirituală prin practicile tradiționale propuse de Biserică: postul, rugăciunea și pomana. Însă „la baza a toate este cuvântul lui Dumnezeu, pe care în acest timp suntem invitați să îl ascultăm și să îl medităm cu mai mare asiduitate”. Așadar, pornind de la parabola din Luca 16,19-31, ne invită „să ne lăsăm inspirați de această pagină atât de semnificativă, care ne oferă cheia pentru a înțelege cum să acționăm pentru a ajunge la adevărata fericire și la viața veșnică, îndemnându-ne la o convertire sinceră”.
Sfântul Părinte începe prin a remarca faptul că, în parabolă, săracul „este descris în manieră mai detaliată”, într-un tablou sumbru, în care omul este „degradat și umilit”, deși numele lui, Lazăr, este „un nume încărcat de promisiuni, care literalmente înseamnă ‘Dumnezeu ajută'”. „În timp ce pentru bogat el este ca invizibil, pentru noi devine cunoscut și aproape familiar, devine o față; și, ca atare, un dar, o bogăție inestimabilă, o ființă voită, iubită, amintită de Dumnezeu, chiar dacă condiția sa concretă este aceea a unui refuz uman”.
Lazăr ne învață „că celălalt este un dar… Fiecare dintre noi întâlnește astfel de oameni pe drumul său. Fiecare viață care ne vine în întâmpinare este un dar și merită primire, respect, iubire. Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să deschidem ochii pentru a primi viața și a o iubi, mai ales când este slabă. Dar pentru a putea face aceasta este necesar să luăm în serios și ceea ce ne revelează Evanghelia cu privire la omul bogat”. Papa s-a oprit așadar la imaginea bogatului, care, „contrar săracului Lazăr, nu are un nume, este calificat numai ca ‘bogat’… În el se întrevede în mod dramatic corupția păcatului, care se realizează în trei momente succesive: iubirea față de bani, vanitatea și mândria”.
„Spune apostolul Paul că ‘rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani’ (1Timotei 6,10). Ea este motivul principal al corupției și sursă de invidii, certuri și suspiciuni… Parabola ne arată după aceea că lăcomia bogatului îl face vanitos. Personalitatea sa se realizează în aparențe, în a arăta celorlalți ceea ce el își poate permite”. Și „treapta cea mai joasă a acestei degradări morale este mândria… Pentru omul corupt de iubirea față de bogății nu există altceva decât propriul ‘eu’ și pentru aceasta persoanele care-l înconjoară nu intră în privirea sa. Rodul alipirii de bani este așadar un soi de orbire: bogatul nu vede săracul înfometat, rănit și prosternat în umilirea sa”.
A reflecta asupra acestui pasaj este „o bună pregătire” pentru sărbătoarea Paștelui, a spus Papa Francisc, explicând faptul că „Liturgia din Miercurea Cenușii ne invită să trăim o experiență asemănătoare cu aceea pe care o trăiește bogatul în manieră foarte dramatică. Preotul, impunând cenușa pe cap, repetă cuvintele: ‘Adu-ți aminte că pământ ești și în pământ te vei întoarce'”. Partea principală a parabolei se desfășoară în lumea de dincolo, și „numai printre chinurile din lumea de dincolo bogatul îl recunoaște pe Lazăr și ar vrea ca săracul să aline suferințele sale cu puțină apă. Gesturile cerute de la Lazăr sunt asemănătoare cu acelea pe care ar fi putut să le facă bogatul și pe care nu le-a făcut niciodată”.
„Parabola se prelungește și astfel prezintă un mesaj pentru toți creștinii. De fapt, bogatul, care are frați care încă sunt în viață, îi cere lui Abraham să-l trimită pe Lazăr la ei pentru a-i avertiza; însă Abraham răspunde: ‘Îi au pe Moise și pe profeți: să asculte de ei’. Și în fața obiecției bogatului, adaugă: ‘Dacă nu ascultă de Moise și profeți, chiar dacă ar învia cineva din morți, nu se vor convinge’. În acest mod reiese adevărata problemă a bogatului: rădăcina relelor sale este faptul de ‘a nu da ascultare cuvântul lui Dumnezeu’; acest lucru l-a dus să nu-l mai iubească pe Dumnezeu și apoi să-l disprețuiască pe aproapele.”
„Cuvântul lui Dumnezeu este o forță vie, capabilă să trezească convertirea în inima oamenilor și să orienteze din nou persoana spre Dumnezeu. A închide inima în fața darului lui Dumnezeu care vorbește are drept consecință închiderea inimii în fața darului fratelui”. Așadar, subliniază Pontiful în încheierea Mesajului său, „Postul Mare este timpul favorabil pentru a ne reînnoi în întâlnirea cu Cristos viu în cuvântul Său, în Sacramente și în aproapele… Duhul Sfânt să ne conducă să parcurgem un adevărat drum de convertire, pentru a redescoperi darul cuvântului lui Dumnezeu, să fim purificați de păcatul care ne orbește și să-l slujim pe Cristos prezent în frații nevoiași… Să ne rugăm unii pentru alții pentru ca, părtași de victoria lui Cristos, să știm să deschidem porțile noastre pentru cel slab și pentru cel sărac. Atunci vom putea trăi și mărturisi în plinătate bucuria Paștelui.”
