Papa Francisc: Cristos cheamă Columbia să arunce năvodul păcii

08.09.2017, Bogota (Catholica) - Așa cum Cristos l-a chemat pe Petru să își arunce năvodul acolo unde părea să nu fie deloc pește, El îi cheamă și pe columbieni să își asume riscuri pentru a construi o cultură a păcii și a vieții. „Cuvântul lui Isus are ceva special care nu-l lasă indiferent pe nimeni; Cuvântul Său are puterea de a converti inimile, de a schimba planuri și proiecte. Este un Cuvânt confirmat de acțiune, nu sunt concluzii scrise la măsuță, expresii reci și dezlipite de durerea oamenilor și de aceea este un Cuvânt care folosește atât pentru siguranța malului cât și pentru fragilitatea mării”, a spus Papa Francisc în ziua de 7 septembrie 2017, în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie celebrată în parcul Simón Bolívar.

Sfântul Părinte se află într-o călătorie de 6 zile în această țară sud-americană, care recent a încheiat un acord de pace între guvern și grupul de gherilă FARC. Călătoria sa se concentrează pe tema păcii și a reconcilierii: „Să facem primul pas”. În cadrul predicii sale din prima zi întreagă a călătoriei sale, Papa a reflectat asupra pasajului din Evanghelia lui Luca cu chemarea lui Simon Petru pescarul, unul dintre primii discipoli chemați să îl urmeze pe Cristos. Isus risipește întunericul „și îl distruge cu porunca Sa în barca lui Petru: ‘Înaintează în larg'”. „Ca Petru, știm ce înseamnă experiența de a munci fără niciun rezultat… Însă ca Petru, suntem capabili și să ne încredem în Învățătorul… Petru este omul care primește cu îndrăzneală invitația lui Isus, care lasă toate și-l urmează, pentru a se transforma într-un pescar nou, a cărui misiune constă în a-i conduce pe frații săi la Împărăția lui Dumnezeu, unde viața devine deplină și fericită.”

„În Bogotá și în Columbia este pe drum o comunitate imensă, chemată să devină un năvod robust care să îi adune pe toți în unitate, muncind pentru apărarea și îngrijirea vieții umane, îndeosebi când este mai fragilă și vulnerabilă: în sânul matern, în copilărie, la bătrânețe, în condițiile de neputință și în situațiile de marginalizare socială. Și mulțimile care trăiesc la Bogotá și în Columbia pot deveni adevărate comunități vii, drepte și fraterne dacă ascultă și primesc Cuvântul lui Dumnezeu. În aceste mulțimi evanghelizate se vor ridica mulți oameni deveniți discipoli care, cu inimă cu adevărat liberă, să-l poată urma pe Isus; oameni capabili să iubească viața în toate fazele sale, să o respecte, să o promoveze.”

Pontiful i-a îndemnat pe columbieni să lucreze împreună și să se bazeze unii pe alții în această cauză comună. „Bogotá și Columbia sunt, în același timp, mal, lac, mare deschisă, oraș prin care Isus a trecut și trece, pentru a oferi prezența sa și cuvântul său rodnic, pentru a ne face să ieșim din întuneric și a ne duce la lumină și la viață. A-i chema pe alții, pe toți, pentru ca nimeni să nu rămână în voia valurilor; a primi în barcă toate familiile: ele sunt sanctuare ale vieții; a face spațiu binelui comun mai presus de interese meschine sau particulare, a-i lua asupră-și pe cei mai fragili promovând drepturile lor.”

„Petru experimentează micimea sa, experimentează măreția Cuvântului și a acțiunii lui Isus; Petru cunoaște propriile fragilități, faptul de a se arunca înainte și de a se retrage, așa cum îl cunoaștem și noi, cum îl cunoaște istoria de violență și de diviziune a poporului vostru care nu întotdeauna ne-a găsit disponibili să împărtășim barca, furtunile, nenorocirile. Dar, așa cum a făcut cu Simon, Isus ne invită să înaintăm în larg, ne determină să împărtășim riscul – nu vă temeți să riscați împreună – ne invită să părăsim egoismele noastre și să-l urmăm; să abandonăm frici care nu vin de la Dumnezeu, temerile care ne paralizează și întârzie urgența de a fi constructori ai păcii, promotori ai vieții.”