Pr. Cantalamessa: Iubirea să fie fără ipocrizie
03.03.2018, Vatican (Catholica) - „Sfințenia înseamnă uniunea perfectă cu Cristos”: de la această viziune, ce reflectă preocuparea generală a Conciliului Vatican II de întoarcere la izvoarele biblice și patristice, a pornit predicatorul Casei Pontificale, pr. Raniero Cantalamessa OFMCap în cea de-a doua predică din Postul Mare, rostită vineri, 2 martie 2018, dimineață, în Capela „Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic, în prezența Papei Francisc și a mai multor membri ai Curiei Romane. Cea de-a doua predică de Postul Mare a fost precedată de rugăciunea canonică a Orei a Treia, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Alături de chemarea universală la sfințenie, Conciliul Vatican II a dat indicații precise privind semnificația sfințeniei”, a amintit pr. Cantalamessa la începutul predicii intitulate „Iubirea să fie fără ipocrizie”, potrivit capitolului 12 din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani. Evidențiind esența sfințeniei creștine, ce este cristologică și constă în imitarea lui Cristos și în ajungerea la uniunea perfectă cu EL, pr. Cantalamessa a pus în lumină trăsăturile caracteristice sfințeniei creștine. Numite „virtuți creștine” și roade ale Duhului Sfânt, trăsăturile sfințeniei creștine – mai exact slujirea, iubirea, smerenia, ascultarea, curăția – „nu sunt virtuți de cultivat pentru ele însele, ci ca și consecințe necesare ale acțiunii lui Cristos și a Botezului”. Iubirea este însă virtutea care le sintetizează pe toate celelalte.
„Agape, sau iubirea creștină, nu este una dintre virtuți, nici chiar dacă ar fi prima dintre acestea; iubirea este modelul tuturor virtuților; cea de care ‘depind întreaga lege și profeții’ (Matei 22,40; Romani 12,9). Printre roadele Duhului Sfânt, pe care apostolul le enumeră în Scrisoarea către Galateni (5,22-23), pe primul loc se află iubirea: ‘Rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea…’ Și cu aceasta începe, în mod coerent, și exortația despre virtuți în Scrisoarea către Romani. Întreg capitolul 12 este o succesiune de îndemnuri la caritate: ‘Iubirea să fie fără ipocrizie…; iubiți-vă unii pe alții cu iubire frățească, întreceți-vă în a vă stima unii pe alții…’ (Romani 12,9). Pentru a surprinde spiritul care unește toate aceste îndemnuri, ideea de bază, sau mai bine spus sentimentul avut de Paul privitor la iubirea creștină, trebuie să pornim de la acea afirmație inițială: ‘Iubirea să fie fără ipocrizie'”.
