Vaticanul a publicat o serie de norme privind fecioarele consacrate
04.07.2018, Vatican (Catholica) - După aproape 50 de ani de la publicarea de către Biserică a noului rit pentru fecioria consacrată, Vaticanul a emis o instrucțiune despre starea de viață, disciplina și responsabilitățile Episcopilor diecezani în raport cu vocația la fecioria consacrată. Instrucțiunea a apărut ca răspuns la cereri formulate de Episcopi pentru clarificarea rolului și misiunii fecioarelor consacrate, în special în urma creșterii numărului femeilor ce și-au identificat această vocație după revizuirea ritului de consacrare, publicat în 1970 cu aprobarea Papei Paul al VI-lea.
O fecioară consacrată este o femeie niciodată căsătorită, ce își dedică fecioria perpetuă lui Dumnezeu și se pune deoparte pe sine ca persoană sacră ce aparține lui Cristos în Biserica Catolică. Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, autoarea instrucțiunii apărută pe 4 iulie, susține că actualmente există peste 5.000 de fecioare consacrate pe toate cele cinci continente „în zone geografice și contexte culturale foarte diferite”. Documentul oferă instrucțiuni explicite privind cerințele, formarea, regulile și alte aspecte privind fecioarele consacrate, ce aparțin Ordinului Fecioarelor (Ordo virginum), încredințat Episcopului diecezan.
„Persoanele consacrate se dedică rugăciunii, penitenței, faptelor de milostivire și apostolatului, fiecare după propria carismă, primind Evanghelia ca regulă fundamentală pentru viața lor”, afirmă Arhiepiscopul José Rodríguez Carballo, secretarul Congregației amintite. „Carisma fecioriei este armonizată cu carisma proprie a fiecărei persoane consacrate, dând naștere unei mari varietăți de răspunsuri la vocație, într-o libertate creativă care cere un simț al responsabilității și exercitarea unui serios discernământ spiritual.”
Instrucțiunea intitulată „Ecclesiae Sponsae Imago” oferă o istorie detaliată a acestei stări de viață, ce este pomenită în Noul Testament și de Părinții Bisericii Primare, fiind comună în primele secole, înainte ca femeile să formeze și să intre în ordine religioase. Practica a cunoscut o scădere din cauza dezvoltării vieții consacrate, după care a reînflorit, de unde ritul pentru consacrarea la o viață de feciorie. Conciliul Vatican II s-a asigurat de înnoirea acestei vocații când a cerut revizuirea ritului de consacrare.
Conform dreptului canonic, femeile care urmează această vocație trebuie să fie consacrate lui Dumnezeu prin Episcopul diecezan, conform ritului aprobat de Biserică. După consacrare ele sunt mirese mistice ale lui Cristos și sunt dedicate slujirii Bisericii, adesea rămânând în viața publică. Ele trăiesc individual, mai rar alegând să locuiască în comunități de fecioare consacrate. Primesc îndrumarea spirituală de la Episcop. Consacrarea lor și viața de feciorie sunt permanente. Pot să aibă locuri de muncă seculare, ca orice altă persoană, pentru a se ocupa de susținerea lor. Dieceza nu este responsabilă financiar de fecioarele consacrate.
Instrucțiunea susține că fecioarele consacrate sunt legate de Biserica particulară (Dieceza) în care au primit formare și consacrarea, slujind comunitatea locală sub autoritatea Episcopului. Între responsabilitățile Episcopului se numără pregătirea și formarea înainte de consacrare și formarea continuă de mai apoi. Relația fecioarelor consacrate cu Dieceza „este o legătură specială de iubire și aparținere reciprocă”, scrie Mons. Carballo. „Persoana consacrată se recunoaște drept fiică a unei Biserici particulară, împărtășește istoria ei de sfințenie și contribuie cu propriile daruri la edificarea ei și participă la misiunea ei. Din această perspectivă, pe lângă responsabilitatea pastorală a Episcopului diecezan, se subliniază că apartenența la Ordo virginum, deși ele trăiesc de regulă în solitudine, stabilește relații profunde de comuniune.”
Congregația recomandă ca dacă o femeie a discernut posibilitatea vocației la fecioria consacrată, să urmeze o perioadă de pregătire de 1-2 ani, după cum decide Episcopul. După acea perioadă, poate începe formarea oficială, care trebuie să dureze 2-3 ani. Episcopul diecezan, ținând cont de sfatul îndrumătorului spiritual al femeii, are cuvântul final privitor la candidată, dacă răspunde sau nu celor necesare pentru a deveni o fecioară consacrată. Episcopul este responsabil și de cazurile de transfer permanent sau temporar al fecioarelor consacrate, precum și de dispensarea de la obligațiile consacrării atunci când există motive foarte grave.
Chiar dacă Episcopul numește un delegat pentru îngrijirea pastorală a fecioarelor consacrate, instrucțiunea spune că „decizia finală privind actele de importanță majoră privitor la ele rămâne în competența Episcopului diecezan”. Sunt oferite și instrucțiuni despre păstrarea arhivelor, pentru ca numărul fecioarelor consacrate să fie mai exact păstrat pe viitor. Sunt prezentate și competențele secretariatului pentru Ordo virginum, din Congregație, care strânge datele privind aceste fecioare și comentariile Episcopilor pe această temă din cadrul vizitelor ad limita. Secretariatul, se spune, poate cere asistență de la fecioarele consacrate și de la Conferințele Episcopale.
