Papa Francisc: Dacă Dumnezeu a avut nevoie de-o mamă…
01.01.2019, Vatican (Catholica) - „A ne mira: la aceasta suntem chemați astăzi, la încheierea Octavei de Crăciun, cu privirea încă îndreptată spre Pruncul născut pentru noi, sărac în toate și bogat în iubire”, a spus Papa Francisc, pornind de la mirarea păstorilor despre care s-a citit în pericopa evanghelică a zilei. „Mirarea: este atitudinea pe care trebuie să o avem la începutul anului, pentru că viața este un dar care ne dă posibilitatea de a reîncepe mereu, chiar și de la condiția cea mai joasă.”
Sfântul Părinte a celebrat de la ora 10 Liturghia în Bazilica San Pietro, în solemnitatea Mariei, Născătoare de Dumnezeu, în fața căreia a spus din nou că trebuie să ne mirăm. „Dumnezeu este un prunc mic în brațele unei femei, care îl hrănește pe Creatorul ei. Statuia pe care o avem în fața noastră o arată pe Mama și pe Prunc așa de uniți încât par un singur lucru. Este misterul de astăzi, care provoacă o mirare infinită: Dumnezeu s-a legat cu omenirea, pentru totdeauna. Dumnezeu și omul mereu împreună, iată vestea bună de început de an: Dumnezeu nu este un stăpân distant care locuiește solitar în ceruri, ci Iubirea întrupată, născut ca și noi dintr-o mamă pentru a fi fratele fiecăruia, pentru a fi aproape: Dumnezeul apropierii.”
Papa a îndemnat să cerem harul mirării în fața „Dumnezeului surprizelor”, să reînnoim mirarea de la începuturi, când s-a născut în noi credința. „Născătoarea de Dumnezeu ne ajută: Mama care l-a născut pe Domnul, ne naște și pe noi Domnului. Este mamă și renaște în copii mirarea credinței, deoarece credința este o întâlnire, nu este o religie. Viața, fără mirare, devine cenușie, previzibilă; tot așa și credința. Și Biserica are nevoie să reînnoiască mirarea de a fi locuință a Dumnezeului celui viu, Mireasa Domnului, Mamă care naște copii. Altminteri, riscă să se asemene cu un muzeu frumos al trecutului. Biserica muzeu. În schimb, Sfânta Fecioară Maria aduce în Biserică atmosfera de casă, a unei case locuite de Dumnezeul noutății.”
„Când suntem încâlciți în nodurile cele mai încurcate ale vieții”, a mai spus Sfântul Părinte, „pe bună dreptate să privim la Sfânta Fecioară Maria, la Mama. Dar este frumos înainte de toate să ne lăsăm priviți de Sfânta Fecioară Maria. Când ne privește, ea nu vede niște păcătoși, ci niște fii.” Făcând legătura între privirea Mariei și privirea mamelor, Pontiful a subliniat: „O lume care privește la viitor fără privire maternă este mioapă. Poate că va mări profiturile, dar nu va mai ști să vadă în oameni niște fii. Vor fi câștiguri, dar nu vor fi pentru toți. Vom locui în aceeași casă, dar nu ca frați. Familia umană se întemeiază pe mame. O lume în care duioșia maternă este redusă la simplu sentiment va putea să fie bogată în lucruri, dar nu bogată în ziua de mâine.”
„Dumnezeu nu s-a lipsit de Mamă: cu atât mai mult avem nevoie noi de Mamă”, a spus Papa spre final. „Isus însuși ne-a dat-o, nu într-un moment oarecare, ci de pe cruce: ‘Iată mama ta!’ i-a spus discipolului, fiecărui discipol. Sfânta Fecioară Maria nu este ceva opțional: trebuie primită în viață. Este Regina păcii, care învinge răul și conduce pe căile binelui, care readuce unitatea între fii, care educă la compasiune.” Și a încheiat rugându-se: „Ia-ne de mână, Marie! Agățați de tine vom depăși turnantele cele mai înguste ale istoriei. Du-ne de mână pentru a redescoperi legăturile care ne unesc. Adună-ne împreună sub mantia ta, în duioșia iubirii adevărate, unde se reconstituie familia umană. Să spunem toți împreună Sfintei Fecioare Maria: ‘Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu’.”
