Papa Francisc: Umanizarea tehnicii sau tehnologizarea omului?

26.02.2019, Vatican (Catholica) - „Este deja real riscul ca omul să fie tehnologizat, în loc să fie umanizată tehnica”, a afirmat Papa Francisc luni, 25 februarie 2019. Și citând dintr-un mesaj vechi de un an, a mai spus: „Inteligența artificială, robotica și alte inovații tehnologice trebuie să fie folosite în așa fel încât să contribuie la slujirea omenirii și la protejarea casei noastre comune decât pentru exact opusul, așa cum din păcate prevăd unele estimări”. Afirmațiile au fost făcute în contextul discursului adresat plenarei Academiei Pontificale pentru Viață, primită în audiență la începutul acestei săptămâni în Sala Clementina din Palatul Apostolic.

Pontiful a subliniat că denumirea de „inteligență artificială”, în timp ce este „de efect”, „poate risca să fie derutantă”. „Termenii ascund faptul că – în pofida absolvirii utile de îndatoriri servile (este semnificația originară a termenului ‘robot’) -, automatele funcționale rămân din punct de vedere calitativ distante de prerogativele umane ale științei și acțiunii. Și de aceea pot să devină periculoase din punct de vedere social. De altfel este deja real riscul ca omul să fie tehnologizat, în loc să fie umanizată tehnica: așa-numitelor ‘mașini inteligente’ le sunt atribuite în grabă capacități care sunt propriu-zis umane.” Și a continuat subliniind: „Dispozitivele artificiale care simulează capacități umane, în realitate, sunt lipsite de calitate umană. Trebuie ținut cont de aceasta pentru a orienta reglementarea folosirii lor, și cercetarea însăși, spre o interacțiune constructivă și egală între ființele umane și cele mai recente versiuni de mașini. De fapt, ele se răspândesc în lumea noastră și transformă în mod radical scenariul existenței noastre. Dacă vom ști să facem să aibă valoare și în fapte aceste referințe, potențialitățile extraordinare ale noilor rezultate vor putea iradia binefacerile lor asupra fiecărei persoane și asupra întregii omeniri.”

Sfântul Părinte a observat cu amar că în acest timp, „când omenirea posedă capacitățile științifice și tehnice pentru a obține o bunăstare răspândită în mod egal, conform mandatului lui Dumnezeu, observăm în schimb o înăsprire a conflictelor și o creștere a inegalităților. […] Pe de o parte dezvoltarea tehnologică ne-a permis să rezolvăm probleme care până acum câțiva ani erau insurmontabile, și suntem recunoscători cercetărilor care au obținut aceste rezultate; pe de altă parte au apărut dificultăți și amenințări uneori mai periculoase decât precedentele. Acel ‘a putea face’ riscă să întunece pe cel care face și pentru cine se face.” A admis că tehnica este caracteristică a ființei umane. „Nu trebuie înțeleasă ca o forță care îi este străină și ostilă, ci ca un produs al inteligenței sale prin care se îngrijește de exigențele vieții pentru sine și pentru ceilalți. Deci este o modalitate specific umană de a locui în lume.”

Și a continuat avertizând: „Totuși, evoluția astăzi a capacității tehnice produce o vrajă periculoasă: în loc de a încredința vieții umane instrumentele care îi îmbunătățesc îngrijirea, se riscă să se încredințeze viața logicii dispozitivelor care îi decid valoarea. Această răsturnare este destinată să producă rezultate nefaste: mașina nu se limitează să se conducă singură, ci ajunge să îl conducă pe om. Astfel rațiunea umană este redusă la o raționalitate alienată a efectelor, care nu poate să fie considerată demnă de om.” A atins în discursul său și alte teme, precum cea a „daunelor grave provocate planetei”, sau a tehnicilor de intervenție asupra materiei vii. A încheiat spunând: „Vă urez să continuați studiul și cercetarea, pentru ca opera de promovare și de apărare a vieții să fie tot mai eficace și rodnică! Să vă asiste Fecioara Mamă și să vă însoțească binecuvântarea mea! Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine! Mulțumesc.”