Cardinalul Becciu: Sancțiuni financiare când se încalcă secretul profesional
10.04.2019, Vatican (Catholica) - Este nevoie să se recurgă la sancțiuni financiare pentru cei care încalcă în Vatican secretul profesional. Pentru Cardinalul Angelo Becciu, cele două experiențe Vatileaks au fost prea dureroase pentru ca Biserica să nu ia măsuri pentru viitor. Ca substitut al Secretariatului de Stat al Vaticanului – funcție deținută din 2011 până în 2018, când Papa Francisc l-a creat Cardinal, numindu-l prefect al Cauzelor Sfinților – a cerut să se găsească un sistem de sancțiuni pecuniare care să fie adoptat în cazul încălcărilor comise de clerici.
Cardinalul nu a mai vorbit vreodată despre acest lucru. A făcut-o acum, într-un amplu interviu cu expertul vaticanist de la Mediaset, Fabio Marchese Ragona, în cartea „Noii Cardinali ai Papei Francisc” (publicată de San Paolo). „Mă întreb dacă nu a venit vremea ca Vaticanul să adopte sistemul, utilizat în birourile notariale sau de alte organisme civile, de sancțiuni financiare în cazul încălcării secretului profesional. Frica, dacă vei fi descoperit, de a plăti din buzunarul propriu ar fi un frumos stimulent! În calitate de substitut, am cerut să se studieze propunerea. Sper că va fi aprobată”, afirmă prelatul în volumul care reunește discuții cu noii Cardinali creați de Papa Bergoglio. Proiectul continuă prima carte, apărută anul trecut și intitulată „Toți oamenii Papei Francis”.
În interviul amplu și spontan, Cardinalul Becciu împărtășește amintiri personale, pornind de la descoperirea vocației, ce l-a condus să își lase familia și să urmeze calea preoției. După încheierea studiilor, în 1984 a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun („Pentru părinții mei, mai ales pentru mama mea, a fost o lovitură”), iar în 2011 a fost numit de Papa Ratzinger în funcția de substitut, numărul doi în Secretariatul de Stat al Vaticanului. Timp de opt ani prelatul a lucrat alături de doi Papi, Benedict și Francisc, fiind martor la momente dificile, cum ar fi demisia Pontifului bavarez și cele două Vatileaks. Despre primul scandal a spus: „relațiile personale și de lucru bazate pe încredere și loialitate s-au prăbușit brusc, mergându-se până acolo încât toți se suspectau reciproc. Au fost zile întunecate. Papa Francisc și Papa Benedict au suferit mult în fața acestei trădări. Nu există motive care să justifice un astfel de comportament. Răspunde doar logicii puterii; este rodul frustrărilor, geloziei, răzbunării și pentru unii și al intereselor de afaceri.”
„Din păcate, pentru unii care lucrează în Vatican sentimentul de apartenență, simțul Bisericii, abilitatea de a ști cum să sufere în tăcere (spun acest lucru mai ales preoților!) a dispărut. Jurământul ‘sub gravi’ nu mai obligă; secretul papal nu mai înseamnă nimic. Pentru a-și afirma punctul de vedere, pentru a-și consuma răzbunarea, se trădează conștiința”, subliniază Cardinalul. Când a fost întrebat în timpul interviului despre cazul fostului Nunțiu Viganò și acuzele aduse vara trecută, prelatul a fost scurt: „Nu vreau să intru în problemă și nu voi comenta despre Mons. Viganò. Papa ne-a cerut să păstrăm tăcerea și așa am făcut. Trebuie să spun totuși că a fost o situație foarte dureroasa. Nu știu daca în spatele ei există planuri subversive. Nu îmi plac conspirațiile și nu le iau în seamă.”
Cardinalul a atins în schimb problema preoților homosexuali: „Cei care au tendințe homosexuale nu ar trebui să rămână în seminar și nu ar trebui să devină preoți”, afirmă el, citând cuvintele Papei. „Oricine se îndreaptă spre preoție este chemat să facă un jurământ de castitate. După cum bine știm, de-a lungul zilei preotul are în principal contact cu alți bărbați, în special cei care trăiesc în comunități religioase; pentru a-și conserva castitatea, se recomandă reguli de prudență în relația cu femeile. Un homosexual care împărtășește constant viața sa, în spațiu și în timp, cu alții de același sex, poate trăi cu ușurință castitatea pe care a promis-o? Nu este prea mult de așteptat de la el?” Lucrurile stau altfel cu cei care au tendințe homosexuale, dar sunt deja preoți (sau chiar Episcopi și Cardinali): „Ei trebuie să își respecte promisiunile preoțești și, dacă nu sunt capabili să facă acest lucru, sau dacă oferă scandal, va fi drept – pentru binele Bisericii – să se retragă în viața privată, așa cum se cere – cu aceeași severitate – unei persoane consacrate heterosexuale”. (fragmente dintr-un material Vatican Insider)
