Ce are de spus noul Episcop de Iași?

07.08.2019, Iași (Catholica) - „Toată lumea e curioasă acum să audă ce va spune noul Episcop de Iași la începutul mandatului său”, a spus franc Episcopul Iosif Păuleț la finalul Liturghiei din Catedrala din Iași în cadrul căreia a avut loc consacrarea sa întru episcopat. Amintim că pe 6 iulie a.c., Papa Francisc l-a numit Episcop de Iași pe Mons. Iosif Păuleț, până atunci decan al decanatului de Bucovina și paroh la parohia Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava. În primul său discurs, noul Episcop a avut două cuvinte cheie: mulțumire, respectiv slujire.

Pornind de la primul cuvânt cheie, a relatat cu umor că numirea sa „a fost o mare surpriză atât pentru mine, cât și pentru mulți alții. Cineva mi-a zis: ‘Papa te-a ales pentru că l-ai lăudat atunci când a venit la Iași’. Da, l-am lăudat pe bună dreptate, dar nu am făcut-o ca să mă aleagă Episcop, ci pur și simplu așa mi-a dictat inima, iar Papa nu m-a văzut și nici nu m-a auzit atunci, pentru că era chiar aici, în Catedrală, cu bolnavii, iar eu eram pe scena din fața Palatului Culturii, unde răspundeam, în numele preoților (pentru că nu s-a prins altcineva), la o întrebare pusă de organizatori: ‘Ce au de învățat preoții de la Papa Francisc?'” Și a amintit ce a spus atunci:

„Nu numai preoții, ci și toți ceilalți, mai ales cei care au funcții înalte în Biserică și în societatea civilă, avem de învățat de la Papa Francisc: simplitate, modestie, umilință, inimă larg deschisă pentru toți, mai ales pentru cei de la periferia societății: săraci, bolnavi, abandonați etc., care sunt, de fapt, privilegiații lui Dumnezeu. Nu am râvnit și nici nu am cerut această grea slujire. Este lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului Sfânt, iar eu am spus DA chemării sale, cu convingerea că mă va ajuta să o îndeplinesc cât mai bine, spre slava Sa, pentru binele și înflorirea Bisericii și pentru mântuirea veșnică a celor încredințați și a mea împreună cu ei. Și încă ceva foarte important: întotdeauna îmi voi îndeplini misiunea încredințată, în unire cu Papa de la Roma, în unire cu Biserica Universală.”

Audiența a izbucnit în râs încă o dată la evocarea asemănării noului Episcop cu fratele său preot. „Mulțumesc rudelor mele, fratelui meu preot, Petru, paroh în Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, la Câmpulung Argeș, de mai bine de 30 de ani, implicat exemplar în munca pastorală, dar și în opere sociale și, de câtva timp, numit econom al Arhidiecezei. A fost mereu alături de mine. Spuneam aseară la cină că aș fi dorit să stea aici sus în altar, dar mă gândeam – semănând așa de mult – să nu îl confunde PS Petru cu mine și, în loc să mă consacre pe mine, să îl consacre pe el…” Iar seria de mulțumiri pentru rude a continuat impresionant:

„Mulțumesc și celorlalți doi frați ai mei căsătoriți, Mihai și Anton, cu familiile lor; mulțumesc tuturor rudelor și scumpilor mei consăteni din Tămășeni. Îmi exprim dorința de a fi mereu uniți în rugăciune. Un gând de pioasă amintire și recunoștință scumpilor mei părinți care sunt trecuți de mult la cele veșnice. Îmi amintesc acum de Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, care, la câtva timp după ce a fost sfințit Episcop, s-a dus să îi viziteze pe părinți la țară. La un moment dat fiul îi arată mamei inelul său de Episcop, nou și strălucitor. Atunci mama îi arată inelul ei de mireasă, tocit de timp, și îi spune: ‘Ioane, nu l-ai fi avut tu pe acela, dacă nu l-aș fi avut eu pe acesta’. Două vocații sublime! […] Mulțumesc, mamă; mulțumesc, tată. Doamne, dacă nu sunt încă în cer, te rog să îi primești astăzi acolo, să se bucure veșnic și, de acolo, să se roage pentru mine ca să fiu un Episcop bun.”

Vorbind despre slujire, a spus că aceasta vrea să fie esențialul misiunii sale. După ce a dezvăluit din culisele exercițiilor spirituale la care a participat pre-consacrare, a revenit la modelul oferit de Papa Francisc și a spus: „Papa Francisc – Papa surprizelor – impresionează lumea întreagă prin modul său de a-l copia pe Cristos: slujind, fiind modest, umilit, cu inima mare și larg deschisă pentru toți, mai ales pentru privilegiații lui Dumnezeu (săracii, bolnavii, abandonații…). În cuvântul pe care l-am luat pe scena din fața Palatului Culturii, la vizita sa istorică în Iași din 1 iunie curent, încheiam mica mea intervenție spunând: ‘Cu cât ești mai mare în ierarhie – fie în Biserică, fie în societatea civilă – cu atât să te faci mai mic, să te umilești mai mult, să slujești mai mult!’ Nici lui Dumnezeu și nici nouă, oamenilor, nu ne plac oamenii aroganți… Cu cât ești mai mare, cu atât să te umilești mai mult.”

Și a continuat: „A practica umilința, nu înseamnă să stai cu capul strâmb, cu fruntea în pământ, să te lași călcat în picioare de toți, nu! Umilința este o chestiune de adevăr: să recunoști cu toată sinceritatea cine ești tu și cine este El (EL cu majusculă, adică Dumnezeu). ‘Orice autoritate este de la Dumnezeu’, spune Scriptura. El singur este mare. A recunoaște supremația lui Dumnezeu și a te comporta în consecință, imitându-l pe El, asemenea Sfântului Părinte Francisc, iată care este adevărata menire a ‘șefului’ (a bossului, a celui mare). Iată și motivul pentru care am ales ca moto pe stema mea episcopală cuvintele din imnul Gloria de la sfânta Liturghie: ‘TU SOLUS DOMINUS!’ (Tu singur Domn). […] Eu sunt convins că, dacă toți cei care deținem putere, în Biserică sau în societatea civilă, am sluji cu adevărat, Biserica și statul ar cunoaște o înflorire uimitoare, poporul s-ar bucura nespus și am trăi cu toții fericiți; altfel, decadența va fi evidentă. Istoria o dovedește din plin.”

Spre final PS Păuleț a mai avut câteva cuvinte cu umor. „Sunt sigur că mulți dintre dvs. așteptați ca Dumnezeu să fi ales, prin superiorii bisericești, în fruntea Diecezei de Iași, în locul meu, pe un altul mai chipeș, mai voinic, mai…, mai…, mai…. Dumnezeu a pus, însă, ochii pe mine. De ce? Nu știu. Întrebați-l! Eu i-am răspuns DA și sunt gata să pornesc astăzi la drum. Sfântul Ambrozie, în tratatul său ‘Despre sacramente’, spunea așa: ‘L-ai văzut pe diacon, l-ai văzut pe preot, l-ai văzut pe marele preot (Episcop). Nu te uita la aspectul lor fizic, ci la harul ministerului lor.’ La aceasta vă rog și pe Dvs să vă uitați, ori de câte ori veți avea în față un diacon, un preot sau un mare preot (Episcop): frumos sau urât, gras sau slab, tobă de carte sau modest… Măreția lor stă în harul pe care l-au primit.”

A încheiat spunând: „Vreau să fiu Episcop al Bisericii slujind! Vreau să fiu un păstor bun al Diecezei de Iași! Îl rog pe Dumnezeu (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) să mă ajute. Vă rog și pe dumneavoastră să mă ajutați, mai ales prin rugăciune. Încep în mod oficial ministerul meu de slujire astăzi: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.”

Imagini