Cea de-a XI-a Întâlnire Națională a Familiei Franciscane la Timișoara
14.08.2019, Timișoara (Catholica) - Întâlnirea Națională a Familiei Franciscane s-a desfășurat anul acesta în perioada 5-9 august 2019, în Timișoara la Mănăstirea Călugărilor Salvatorieni. Tema întâlnirii: „Să mergem împreună! Francisc de ieri, azi și mâine”, inspirată din motoul Papei Francisc, care ne-a vizitat țara anul acesta, se leagă atât de bine cu îndemnul Sf. Francisc de Assisi, care ne îndemna la comuniune și fraternitate. De asemeni această temă se așază cu generozitate pe zona geografică a Banatului, deoarece, situată geografic la confluența mai multor culturi, provenind din diferite zone ale Europei, Timișoara are o tradiție ecumenică și cosmopolită frumoasă, determinată de prezența diferitelor etnii: români, maghiari, germani, bulgari, croați, slovaci, cehi, sârbi, rromi, toți conviețuind pașnic de secole. Catolicii, ortodocșii, evreii, protestanții, reformații își practică liber tradițiile religioase, alături unii de alții și împreună unii cu ceilalți. Și dacă multiculturalitatea înseamnă „însumarea mai multor credințe, convingeri, orientări a unor persoane care trăiesc într-un spațiu restrâns, ea devine o formă de definire a identităților individuale și, în aceeași măsură, de formare a solidarităților.” Iar noi, veniți din mai multe colțuri ale țării, cu toții ucenici ai Seraficului Părinte Francisc, am simțit sufletește această chemare a iubirii fraterne: „Să mergem împreună cu Francisc de Assisi!” Lăsând deoparte comoditatea vieții, punând într-un colț grijile zilei, luând în bagaj credința, speranța și dragostea, am pornit la drum avându-l călăuză pe Isus și frate pe Francisc.
Așadar, luni, după ce am ajuns cu toții pe „Muntele Tabor” și ne-am cazat alături de Isus, marți, 6 august, în sărbătoarea Schimbării la Față, am început această zi cu rugăciunea Laudelor, animată de Frații Capucini, iar după micul dejun a urmat o întâlnire de cunoaștere în cadrul căreia fiecare grup a avut posibilitatea să se prezinte și să se cunoască mai bine. Sfânta Liturghie a fost prezidată de părintele vicar general al Diecezei de Timișoara, Mons. Johann Dirschl, unde în cuvântul său de învățătură ne-a îndemnat să trăim iubire fraternă, să nu vedem diferențele care ne despart, dar să privim doar la ceea ce ne duce împreună, Evanghelia. De asemeni, sfinția sa a făcut un frumos istoric al prezenței de veacuri a franciscanilor în Dieceza de Timișoara și a încheiat cu referirea la Evanghelia zilei, îndemnându-ne să ieșim afară nu doar din ceea ce este vizibil, ci chiar din noi înșine pentru a primi revelația Preasfintei Treimi, asemenea apostolilor, și tot asemenea lor să mergem să îl vestim pe Domnul după cum ne îndeamnă charisma franciscană, cu iubire față de aproapele nostru. La finalul Sfintei Liturghii, pr. Alexandru Olaru OFMConv, președintele Comisiei, a mulțumit lui Dumnezeu pentru bucuria de a ne fi adunat și la această a XI-a întâlnire, mulțumindu-i totodată pr. Dirschl pentru prezență și cuvintele frumoase de la predică. Apoi a mulțumit și celor prezenți pentru participare invitându-i ca asemenea celor trei apostoli în jurul lui Isus care s-a schimbat la Față, „în aceste trei zile să ne lăsăm și noi luminați de Duhul Sfânt, pentru ca astfel coborând de pe munte să ne întoarcem acasă transformați de dumnezeirea lui Cristos.”
După masa de prânz am vizitat „Centrul de îngrijire paliativa” de tip Hospice – Casa Milostivirii Divine din Timișoara. Centrul funcționează de peste 13 ani și „în acest timp au beneficiat peste 2000 de pacienți de serviciile noastre într-o unitate spitaliceasca cu 10 paturi, aflată în contract cu Casa de Asigurare a județului Timiș. Acest proiect a fost inițiat de către noi, Congregația Fiicelor Sfântului Francisc de Asissi, în colaborare cu Federația Caritas a Diecezei de Timișoara. Dorința cu care am început și tot cea ce vrem să facem în continuare este binele pacientului, spre mai marea slava a Lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Tot ce să întâmplă în hospice este rodul muncii unei întregi echipe”, a precizat sr. Clareta Mandulova, superioara Congregației din România.
La întoarcere a urmat o conferință cu tema „Multiculturalitatea o datorie a carismei franciscane”. Într-o frumoasă prezentare a sorei Lydia Fechetă FCJM, asupra interculturalității într-un oraș emblemă pentru vestul țării cum este Timișoara, am reținut câteva date istorice referitoare la trecutul zbuciumat al orașului, trecut care i-a marcat profund cursul dezvoltării. „Multiculturalitatea este o realitate care se întâlnește la fiecare pas aici. Înseamnă diversitate, înseamnă să accepți fără prejudecăți pe aproapele tău, să îți însușești din experiența și din bogăția sa ceea ce consideri că este necesar pentru a te dezvolta ca om și mai ales ca și creștin. Așadar, multiculturalitatea o întâlnim în interiorul nostru prin ceea ce ne unește și nu prin ceea ce ne dezbină.” Cu acest ecou în minte am fost invitați, apoi, să dezbatem această temă pe grupuri.
La final am fost provocați să ne întoarcem în sufletul nostru și să realizăm o mandala. Dacă la început cu toți am privit contrariați, până la urmă toată lumea s-a așezat la lucru. La final sr. Lydia a concluzionat că nici una nu este la fel, dar că așezate pe o bucată de pânză ele formează un tot unitar, un adevărat tablou din care dacă una lipsește lasă un loc gol și tabloul nu mai este complet. Ziua s-a încheiat cu liturgia penitențială și Adorația Euharistică prezidată de pr. Albert Goșman OFMCap. Am fost invitați să ne punem în prezența lui Dumnezeu, să privim spre Crucea lui Isus și să ne lăsăm atinși de splendoarea Sa.
A doua zi, miercuri, 7 august, am pornit devreme spre Bazilica Minor de la Maria Radna. Acolo am fost întâmpinați de către pr. paroh Andreas Reinholz, canonic catedral, care ne-a prezentat muzeul, dar și un frumos istoric al Bazilicii și al icoanei făcătoare de minuni, icoană care a transformat Maria Radna în loc de pelerinaj pentru toți creștinii de bună voință, pentru germani, maghiari, români, rromi, croați, ba chiar și pentru armenii din localitățile îndepărtate ale Ardealului. Sfânta Liturgie în Bazilica Maria Radna a fost prezidată de pr. Erik Urbán OFM, ministru provincial. În predica sa, părintele a atras atenția că este o criză a vocațiilor, care înseamnă de fapt o criză a credinței. Și a încheiat că prin participarea la Sfânta Liturghie, noi îl glorificăm pe Dumnezeu, ne împărtășim cu Trupul și Sângele Său, apoi primind binecuvântarea mergem în misiune. Misiunea creștinului fiind aceea de a înflăcăra și mai ales de a înflăcăra pe cei din jurul nostru, arătând-ul pe Cristos și atrăgând spre El.
De la Maria Radna, cu sufletul încă vibrând de dorul după Dumnezeu, ne-am îndreptat spre Arad la Biserica Sfântul Anton de Padova a Fraților Minori Conventuali. Părintele Robert Blénesi OFMConv, parohul acestei comunități, ne-a făcut o scurtă prezentare a bisericii, spunând că în acest lăcaș se țin Sf. Liturghii în limba română, maghiară, germană și bulgară. După ce am luat prânzul la Caritasul antonian din Arad, am revenit în Timișoara, unde am vizitat centrul orașului. În Piața Unirii am remarcat monumentul Preasfintei Treimi sau Coloana ciumei, a urmat Piața Libertății cu frumoase clădiri istorice, Piața Victoriei, denumită astfel pentru că aici Timișoara a fost proclamat în 1989 primul oraș liber. În jurul pieței am admirat Opera Română, Teatrul Național, Catedrala Mitropolitană, etc. Un moment absolut special a fost adorarea Preasfântului Sacrament, flash mob. Ne-a oferit această minunată ocazie pr. Csaba Vàncsa, capelanul parohiei Timișoara II Fabric. Ne-am adunat cu toții în mijlocul pieței și, așezându-ne în genunchi, l-am adorat pe Isus, prezent în Sfântul Sacrament. Am simțit puterea Sa iubitoare asupra noastră. După acest scurt dar important moment ne-am îndreptat spre Parcul Rozelor pentru rugăciunea Vesperelor. A fost o zi frumoasă, plină de istorie și binecuvântări, dar care a adus pe furiș înserarea și oboseala.
Ziua de joi, 8 august, a început cu Sfânta Liturghie. În predica sa pr. Alexandru Olaru OFMConv, ne-a îndemnat să învățăm să ne rugăm și la Duhul Sfânt. Petru, prin puterea Duhului Sfânt, printr-o revelație divină, l-a recunoscut pe Isus ca Mesia, ca Mântuitor. Astfel, Isus îi schimbă numele din Simon în Petru, adică piatră. „Întâlnirea cu Isus, deci, ne schimbă și pe noi; devenim pietre vii pe care Dumnezeu poate construi Biserica Sa.” O nouă zi, o nouă poveste, am putea spune. După micul dejun am pornit spre biserica Surorilor de Notre Dame și biserica parohială Iosefin. Biserica surorilor de Notre Dame, având hramul Preasfânta Inimă a lui Isus, este o construcție în stil eclectic, cu elemente neoromanice. Părintele paroh din Iosefin, Szilvágyi Zsolt, ne-a amintit că trăim în locuri unde au fost sfinți și că aceasta este chemarea noastră să îi urmăm pe sfinți, pentru că sunt sfinți cei care au fost beatificați, dar sunt și sfinți pe care nu îi cunoaștem. Părintele s-a referit la sfinții dintre noi, deoarece în biserica Surorilor de Notre Dame, și-a celebrat primiția și fericitul Constantin Ignațiu Bogdánffy, Episcop martir, de la Oradea, originar de pe plaiuri timișene. De aici ne-am îndreptat spre biserica Millennium cu hramul Sfânta Maria, din cartierul Fabric. Biserica a fost construită pentru cinstirea a 1000 de ani de la creștinarea regelui Ștefan I al Ungariei. Este o adevărată bijuterie arhitectonică a Timișoarei.
Programul zilei a continuat după-amiază cu mărturia făcută de către Herbert Grün – președinte Caritas. Această organizație oferă ajutor social și comunitar, servicii de asistență socială persoanelor aflate în nevoi. Un moment devenit deja tradiție a fost citirea mesajului din partea Surorilor Clarise. Cu bucurie și cu emoție am ascultat acest mesaj, care în fiecare an ne atinge sufletele cu iubire pentru Evanghelie, pentru Dumnezeu. În finalul mesajului, sr. Dorotea, responsabila Mănăstirii „Sfânta Maria a Îngerilor” de la Roman, ne-a îndemnat să rămânem uniți în rugăciune pentru a primi acel foc al Duhului Sfânt ca să putem împlini misiunea pe care Domnul ne-a încredințat-o, ducând această frumoasă misiune mai departe „mergând împreună”. Ultimul moment al zilei l-a constituit prezentarea concluziilor pe grupuri. Ne-au reținut atenția cuvintele sr. Othilia Groza OFS, de la Oradea. „M-a atins jertfa unui frate care a străbătut țara în scaun cu rotile pentru a fi împreună cu noi. Este un model de fermitate, de dăruire și hotărâre. Suferința lui Isus este puterea de a merge mai departe, indiferent de unde venim ca și nivel de cultură, etnie sau confesiunea căreia îi aparținem.”
Seara s-a încheiat într-o atmosferă de comuniune fraternă. Un grup de frați și surori participanți, au pus în scenă frumosul moment al lui Francisc, care vorbește creaturilor. Îndemnând păsările cerului să îl laude pe Creatorul lor, ne-a dat exemplu să nu fim indiferenți la măreția lui Dumnezeu cel atotputernic de a-i aduce zilnic laudă și mulțumire pentru viața noastră. Comisia a mulțumit din nou Domnului pentru că ne-a oferit posibilitatea să ne întâlnim și anul acesta precum și tuturor participanților că au jertfit din timpul lor pentru a petrece acest timp cu Domnul și cu frații. Pax et bonum! (Comisia inter-franciscană)
Imagini
