Cardinalul Hummes: Sinodul imploră salvarea planetei (II)
28.10.2019, Vatican (Catholica) - Într-un interviu pentru Vatican News, Cardinalul Cláudio Hummes, relator general al Sinodului și președinte al Rețelei Ecleziale Pan-amazoniene (REPAM), explică documentul final al Adunării speciale a Sinodului Episcopilor pentru Regiunea Amazon. Iată în continuare ultima parte a interviului.
– Sunt două teme care au apărut foarte mult în mass-media și, de asemenea, în conferințele de presă: viri probati și diaconatul pentru femei…
– Da, și din acest motiv spun că Sinodul nu a fost un Sinod pentru a discuta despre slujiri: acest lucru a fost întotdeauna clar pentru noi, pentru Papa și pentru toată lumea. Cu toate acestea, din afară s-a pus prea mult accent pe această problemă. Evident, este una importantă, dar Sinodul nu a fost gândit pentru această problemă. Cu toate acestea, știm și că această problemă este importantă pentru Amazonia, în special pentru popoarele indigene, și de aceea s-a intrat și în această problemă. O altă temă foarte puternică, care ține mult de regiune, este recunoașterea muncii femeilor, a femeilor din teritoriu, deoarece o mare parte, aproximativ 70% dintre comunitățile din Amazonia, sunt conduse de femei. Ele sunt liderii. Și aceasta este o slujire cu adevărat minunată, pe care trebuie să o recunoaștem, să o lăudăm și să o susținem cât este necesar. Ele spun: „Nu, nu vrem să spuneți ‘bine, bine’… Nu. Trebuie să recunoașteți, în primul rând, și să faceți și un pas în plus, oferindu-ne, ca lideri, o mai mare putere, o mai mare autoritate.” În acest sens, au cerut mai ales o slujire pentru femeile ce conduc comunități. Nu, nu s-a vorbit despre o slujire prin hirotonire, ci despre o slujire instituită pentru femei. Și cred că am făcut progrese în acest sens.
– Toate acestea sunt acum în mâinile Sfântului Părinte…
– Da, desigur, sunt în mâinile Sfântului Părinte și trebuie să așteptăm să vedem ce va face. În mod normal, va scrie un document post-sinodal și atunci trebuie să așteptăm puțin pentru a vedea cum va alege Papa să facă public sau să dea autoritate la toate acestea… Oricum, întotdeauna, chiar dacă Papa își realizează documentul post-sinodal, tot ceea ce Sinodul a făcut și a decis și a indicat continuă să ajute să se înțeleagă ce propune Papa în documentul său. Suntem liniștiți, cu toții, și de asemenea bucuroși să terminăm munca și să spunem că vom continua; vom continua să fim liniștiți și senini „cum Petro” și „sub Petro”, adică „cu Papa și sub îndrumarea Papei”.
– Puteți oferi o imagine pentru cei care nu au fost în interiorul Sinodului? Ce s-a întâmplat în aceste trei săptămâni în cadrul Sinodului?
– Atmosfera a fost foarte fraternă, chiar dacă au existat și momente de dezbatere, pentru că au fost lucruri importante de discutat; dar întotdeauna foarte fraternă, o atmosferă de multă rugăciune și, în final, toate acestea au sporit, pentru că, puțin câte puțin, această comuniune s-a manifestat, chiar dacă există diferențe. Noi, repet, nu suntem în Sinod un parlament. În parlament sunt partide și există vot, toată lumea vrea să fie câștigătoare, iar ceilalți învinși… nu. Sinodul nu poate funcționa în acest spirit. Sinodul este Biserica unită, o comuniune puternică, ce în același timp respectă diferențele. Diferențele, minore sau majore, nu anulează această caracteristică, această realitate de a fi o comuniune. Papa spune mereu că este necesar să edificăm o comuniune și nu partide; o comuniune pe care toată lumea o susține, chiar dacă sunt mici neînțelegeri, sprijinind binele mai mare, ceea ce înseamnă comuniunea eclesială.
– În aceste zile ale Sinodului, REPAM a fost pomenită foarte mult: rolul REPAM în ceea ce privește Sinodul. Sunteți președintele REPAM…
– Da, REPAM a fost înființată în 2014, când Papa Francisc era deja Papă, și dorea cu adevărat ca aceasta să fie o inițiativă care să conecteze toate Diecezele, prelaturile, misiunile și alte instituții ale Amazonului, din cele nouă țări. O inițiativă de conexiune. Și a crescut foarte mult, pentru că s-au unit atât de mulți oameni: astăzi suntem cu adevărat un grup care funcționează ca REPAM și aceasta înseamnă că rețeaua a fost construită pentru a face o rețea pentru toți. Este o slujire: REPAM nu este o instituție în plus. Spunem că nu suntem o altă instituție, care are propriul ei program de lucru. Nu. Vrem să fie o slujire care să conecteze ceea ce există, care să ofere o unitate mai mare, astfel încât vocile și forțele să poată fi combinate, deoarece există marea problemă a izolării în Amazonia: sunt distanțe mari, pădurile sunt mari… Ce să mai spunem de o prelatură, o Dieceză, un vicariat în mijlocul pădurii: încetul cu încetul se creează conștiința faptului de a fi izolați, oamenii se simt singuri în raport cu visele lor și în confruntarea cu problemele lor, pentru că nu au condițiile de a-și împlini visele și de a-și rezolva problemele. De aceea, uneori, se simt foarte singuri, iar rețeaua înseamnă: „Nu, nu sunteți singuri: suntem aici; faceți-vă vocea auzită, vom fi acolo cu voi. Toți vrem să lucrăm împreună.” Și acest lucru a funcționat foarte bine. Acum REPAM va continua, evident, această slujire la acest nivel, cu oamenii din teritoriu, cu Biserica, dând mărturie despre o Biserică ce este cu oamenii, evanghelizând și organizând comunitățile îndepărtate.
– Și ce spuneți despre participarea Papei în Aula Sinodală?
– A fost un lucru extraordinar! Toată lumea era atât de fericită, toată lumea, în special oamenii veniți din Brazilia, din Amazonia, care nu au avut niciodată ocazia să îl vadă pe Papa. Desigur, îl văzuseră la televizor, dar fiind acolo, cu Papa care era printre noi, cu o enormă simplitate, împreună, apropiați, lăsându-se fotografiat, dând energie oamenilor, dând speranță, zâmbind, îmbrățișând… a fost ceva absolut extraordinar. Oamenii au fost foarte, foarte fericiți…
– La final un gând pentru cei implicați în domeniul comunicațiilor, care au venit din toată lumea la Roma, pentru Sinod…
– Mulțumim mult tuturor comunicatorilor, deoarece fără ei astăzi nu se face nimic, vocea nu trece dincolo de ușă. Este important, iar astăzi tehnologia comunicațiilor este fantastică, ceea ce reprezintă un mare progres, desigur. Sunt probleme, dar progresul este mult mai mare decât problemele. Vă spunem deci cu adevărat „Mulțumesc” pentru munca depusă și pe care continuați să o faceți, încercând să păstrați marile probleme în centru, nu doar o anumită problemă – de asemenea importantă – cum ar fi cea a slujirilor, ci marile probleme care privesc planeta, indigenii, teritoriul, sistemul global de astăzi orientat spre a prăda, pe care trebuie să le analizați cu adevărat: cum să facem față crizei mari, grave și urgente prin care trece planeta. Iar Biserica, cu multă responsabilitate, vrea să fie printre cei care iau în serios această problemă.
