Sărbătoarea Botezului Domnului în Catedrala din Oradea
07.01.2020, Oradea (Catholica) - Sărbătoarea Botezului Domnului a adunat credincioșii la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea și în acest an. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfințitul Părinte Virgil Bercea împreună cu un sobor de preoți. Evanghelia de la Matei a prezentat momentul în care Isus a mers la Ioan pentru a primi botezul în apa Iordanului, moment care culminează cu o teofanie a Sfintei Treimi: glasul Tatălui se aude din cer, iar Spiritul Sfânt se coboară „ca un porumbel” deasupra Fiului.
„Lumea îl vede pe Isus. În același timp, îl vede pe Ioan care face ceva cu totul deosebit, ieșit dintr-un context normal. Lumea îl urmează pe Ioan, dar începe să îl urmeze și pe Isus. Ioan le cere imperativ să se lepede de păcate, iar lumea îi oferă Mântuitorului aceste păcate. Deseori realizăm cât de puțin reușim să facem noi pentru Dumnezeu. Steaua călăuzitoare spre El este foarte delicată. Uneori, steaua strălucește extraordinar. Dar, pe cât de puternic strălucește, pe atât de subit se poate stinge. Dar steaua lui Isus rămâne pentru totdeauna, iar dacă ne umbrește este tocmai pentru a ne arăta cât de important este să stăm în umbra Domnului.”
„Însuși Isus la Iordan vine într-o manieră delicată. Dacă ne dorim, putem să îl vedem. Așadar, noi ce îi putem oferi Domnului? Adesea ne găsim cu mâinile goale. Când ajutăm un sărac, îi oferim lui Isus, când vizităm un bolnav, îl vizităm, de fapt, pe Isus, când intrăm în confesional, îi oferim, de fapt, lui Isus adâncul sufletului nostru și îi cerem iertare. Acesta poate fi darul nostru pentru Dumnezeu. Să ne punem pe drum și să înaintăm în viață. Să nu ne lăsăm umbriți de marile glorii, ci să mergem constant și cu demnitate, știind să îi oferim Domnului, în orice moment, nimicul pe care îl avem, micimea noastră”, a spus Arhiereul la predică.
La finalul Sfintei Liturghii, a fost sfințită apa care a fost apoi distribuită credincioșilor prezenți. Puterea apei sfințite este descrisă tocmai de rugăciunile din rânduiala aghiazmei mari. Ea este „izvor de nestricăciune, dar și de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”, „spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.
