Papa Francisc stabilește Anul Sfântului Iosif, prin scrisoarea apostolică „Patris corde”
08.12.2020, Vatican (Catholica) - Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de când Papa Pius al IX-lea, în 1870, l-a proclamat pe Sfântul Iosif patron al Bisericii universale, a fost publicată scrisoarea apostolică a Papei Francisc intitulată „Patris corde” (Cu inimă de tată). Prin acest document, Sfântul Părinte stabilește „Anul Sfântului Iosif”, soțul Sfintei Fecioare Maria și patronul Bisericii Universale.
Părinte iubit, tată plin de tandrețe, de ascultare și de acceptare; un tată plin de curaj creativ, harnic, mereu în umbră. Cu aceste cuvinte îl descrie Papa Francisc pe Sfântul Iosif în scrisoarea apostolică „Patris corde”. Scrisoarea este publicată la 8 decembrie, în solemnitatea „Neprihănita Zămislire”, deoarece, la 8 decembrie 1870, în urmă cu 150 de ani, Papa Pius al IX-lea îl proclama pe Sfântul Iosif patron al Bisericii Universale. Pentru a marca această aniversare, Papa Francisc a stabilit Anul Sfântului Iosif, un an special dedicat tatălui purtător de grijă (ocrotitor) al lui Isus, pe care Fericitul Papă Pius al IX-lea l-a declarat, prin decretul „Quemadmodum Deus”, semnat la 8 decembrie 1870, patron al Bisericii Universale.
Pe fundalul scrisorii apostolice se află pandemia de Covid-19 care – scrie Papa Francisc – ne-a făcut să înțelegem importanța oamenilor obișnuiți care, departe de lumina reflectoarelor, își exercită răbdarea în fiecare zi, insuflă speranța și ne fac să înțelegem importanța responsabilității împărtășite. Deși Sfântul Iosif este o prezență care trece neobservată, o prezență zilnică, discretă și ascunsă, cu toate acestea el este un protagonist de neegalat în istoria mântuirii. De fapt – explică Pontiful în document – Sfântul Iosif și-a exprimat în mod concret paternitatea prin faptul că a făcut din propria viață o dăruire de sine prin dragostea pusă în slujba lui Mesia. Din acest motiv, scrie Pontiful, el „a fost întotdeauna foarte iubit de poporul creștin”.
Oprindu-se asupra importanței Sfântului Iosif în viața Mântuitorului, Papa Francisc a explicat că, în el, „Isus a văzut duioșia lui Dumnezeu” (1), cea care „ne face să ne acceptăm slăbiciunea”, prin care se realizează majoritatea planurilor divine. De fapt, Dumnezeu „nu ne condamnă, ci ne iese în întâmpinare, ne îmbrățișează, ne susține și ne iartă” (2). Sfântul Iosif este, de asemenea, un tată în ascultare față de Dumnezeu: prin acceptarea voinței lui Dumnezeu, prin acel „așa să fie” prin care îi salvează pe Maria și pe Isus. El îl învață pe Fiul său să „facă voia Tatălui”, colaborând la „marele mister al Răscumpărării” (3). În același timp, Sfântul Iosif este un „tată al primirii”, pentru că „o întâmpină pe Maria fără condiții preventive”, un gest important și astăzi „în această lume în care este evidentă violența psihologică, verbală și fizică împotriva femeilor” – evidențiază Papa Francisc.
Totodată, soțul sfintei Fecioare Maria este cel care, având încredere în Domnul, acceptă în viața sa evenimente pe care nu le înțelege, cu acel curaj și cu acea forță care derivă de la Duhul Sfânt. Este ca și cum Dumnezeu ne-ar fi repetat, prin exemplul vieții Sfântului Iosif, îndemnul: „Nu vă fie teamă!”, deoarece „credința dă sens oricărui eveniment fericit sau trist”. Primirea practicată de tatăl purtător de grijă a lui Isus „ne îndeamnă să îi primim pe alții, fără excluziune, așa cum sunt”, cu o „preferință față de cei din urmă” (4). Scrisoarea apostolică „Patris corde” evidențiază de asemenea „curajul creator” al Sfântului Iosif, care „știe să transforme o problemă într-o oportunitate, punându-și întotdeauna încrederea în primul rând în Providență”. Sfântul Iosif se confruntă cu „problemele concrete” ale familiei sale, asemenea altor familii din lume, în special cele ale migranților. Tată purtător de grijă pentru Isus și ocrotitor al Fecioarei Maria, Sfântul Iosif nu poate să nu fie ocrotitor al Bisericii, al maternității sale și al Trupului lui Cristos: fiecare persoană nevoiașă este „Copilul” pe care Sfântul Iosif îl ocrotește, de la el putând învăța „să iubească Biserica și pe cei săraci”(5).
Tâmplar onest, soțul sfintei Fecioare Maria ne învață, de asemenea, „valoarea, demnitatea și bucuria” de a mânca pâinea care este rod al propriei munci. Această trăsătură a tatălui purtător de grijă a lui Isus îi oferă Pontifului ocazia de a lansa un apel în favoarea muncii care a devenit „o problemă socială urgentă” chiar și în țările cu un anumit nivel de bunăstare. „Este necesar să înțelegem”, scrie Papa Francisc, „sensul muncii care dă demnitate”, care devine participare la însăși lucrarea de mântuire”. De aceea, îndemnul Papei Francisc adresat întregii lumi este „de a redescoperi valoarea, importanța și necesitatea muncii”, astfel încât „să se dea naștere unei noi normalități, în care nimeni să nu fie exclus”. Referindu-se în special la înrăutățirea situației în privința locurilor de muncă, din cauza șomajului, în contextul pandemiei de Covid-19, Sfântul Părinte solicită angajare din partea tuturor, astfel încât să respingem cu hotărâre lipsa locurilor de muncă (6).
Papa Francisc s-a oprit și asupra situației din societatea actuală în care „copiii par adesea orfani de tați”, îndemnând la urmarea exemplului Sfântului Iosif care „a știut să iubească în mod extraordinar de liber”, punându-i în centrul vieții sale pe Isus și pe Maria. Figura sa, subliniază Papa Francisc, este foarte exemplară într-o lume care are nevoie de părinți, respingându-i pe stăpâni, pe cei care confundă autoritatea cu autoritarismul, slujirea cu servilismul, confruntarea cu opresiunea și forța cu distrugerea. La punctul 10 al Scrisorii apostolice „Patris corde”, Papa Francisc dezvăluie un obicei din viața lui: în fiecare zi, Pontiful recită o rugăciune către Sfântul Iosif, luată dintr-o carte franceză de rugăciuni devoționale, din 1800, publicată de congregația Călugărițele lui Isus și ale Mariei. Este o rugăciune care exprimă devotamentul și încrederea față de Sfântul Iosif, conținând totodată o anumită provocare, deoarece se încheie cu cuvintele: „Pentru a nu se spune că te-am invocat degeaba, arată-mi că bunătatea ta este la fel de mare ca puterea ta”.
Scrisoarea apostolică „Patris corde” este însoțită de publicarea Decretului Penitențeriei Apostolice prin care se anunță „Anul Sfântului Iosif”, declarat de Papa Francisc, documentul informând cu privire la indulgențele speciale legate de acest an special. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
